Programul special de Sărbători al Bibliotecii „Petre Dulfu” - 4 ore în urmă
„MICUL PRINȚ”, spectacol pentru oameni mari, la Teatrul Municipal- Secția Păpuși - 5 ore în urmă
Revelionul băimărenilor: Concert și foc de artificii cu ocazia trecerii în anul 2025 - 8 ore în urmă
Omagiu lui Mihai Borodi – o seară dedicată artei și frumosului la Muzeul Etnografic al Maramureșului „Francisc Nistor” din Sighetu Marmației - 12 ore în urmă
Masca de sărbătoare din Maramureș – element remarcabil al teatrului popular - 12 ore în urmă
Noaptea trecerii dintre ani la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare - 12 ore în urmă
„Dulcele copilăriei” și alte povești culinare: Ateliere gastronomice la Muzeul Satului Maramureșean din Sighetu Marmației - 14 ore în urmă
Peste 20 de cupluri din Târgu Lăpuș au sărbătorit nunta de aur - 15 ore în urmă
Slujire arhierească la Catedrala Sfântului Iosif Mărturisitorul din Sighet - 17 ore în urmă
Bastionul Măcelarilor, simbol reprezentativ al orașului Baia Mare - 1 zi în urmă
Istoria Maramureșului: Sighetu Marmației împlinește 694 de ani de la prima atestare documentară; Care este structura etnică și religioasă a municipiului
Azi, 14 mai, se împlinesc exact 694 de ani de la prima atestare documentară a municipiului, acum, Sighetu Marmaţiei. În fapt, pe 14 mai 1326, arhiepiscopul Bolezlaus de Esztergom a confirmat dreptul preoţilor din Sighet, Câmpulung, Teceu, Visk şi Hust de a strânge zeciuiala, diploma fiind întărită pe 17 mai 1326 şi de către regele Ungariei, Carol Robert.
Site-ul oficial al orașului menționează că originea numelui orașului este cuvântul traco-dacic zeget, însemnând cetate. Numele poate veni însă de la cuvântul maghiar „sziget”, pronunțat identic în românește, care înseamnă „insulă”, (orașul fiind înconjurat de ape-râurile Iza, Tisa și Ronișoara) sau de la numele rutenesc Sihot, cu care era desemnat acest loc de târg în vechime. De-a lungul istoriei, a fost reședință voievodală, comitat al Maramureșului, reședință a județului Maramureș şi capitală de raion.
# Sighetul vechi, pe scurt
În 1352, în 19 februarie, Sighetul Marmaţiei primeşte privilegiile orășenești. În 1385, orașul Sighet apare ca reședință comitatensă de unde se emit documente. În 1472, regele maghiar de origine română Matia Corvinul întărește privilegiile orașului, iar în 1551 primeşte dreptul de a organiza târguri. În 1659, împăratul austriac Leopold I acordă dreptul de stemă orașului (capul de bour-zimbru). În 1816, pe toate edificiile publice s-au afișat însemnele imperiale: Vulturul cu două capete; limba oficială – germana; limba de cancelarie și în congregația comitatensă – latina. Conform recensământului din 1840, în Sighet locuiau 5.908 persoane. În 1860, la 13 decembrie, avea loc înființarea asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș. În 1900, Ioan Mihalyi de Apșa tipărește la Sighet volumul Istoria Comitatului Maramureș – Diplome Maramureșene din sec. XIV – XV – pentru care, și în general pentru munca sa, va primi premiul Academiei Române (1901).
# Istoria recentă a Sighetului
În 1944, evreii din zonă sunt internați în ghetouri și apoi duși în lagăre. Ulterior, din 15.500 de evrei deportați nu s-au mai întors decât circa 2.000, printre care și Elie Wiesel. În 1945, Maramureșul de Sud este încorporat în Ucraina Subcarpatică prin diversiunea organizată de Odoviciuc. După scurt timp, prin acțiunea țăranilor din satele Maramureșului conduși de preoți și dascăli concertată pe plan diplomatic, Maramureșul reintră în granițele României din 1919. Apoi, în 1950, este desființat județul Maramureș (interbelic), cu reședința la Sighet. Teritoriul este încorporat regiunii Baia Mare, sistem administrativ impus de ocupația sovietică. Tot în 1950, la închisoarea din Sighet sunt întemnițați tinerii opozanți liceeni, miniștri, șefi de guvern, liderii partidelor istorice, generali, academicieni și oameni de cultură, episcopii bisericii greco-catolice, opozanți ai instalării comunismului în România. În anul 2007, s-a deschis frontiera cu Ucraina, pentru prima dată permițându-se trecerea la vecini și comerțul cu produse între cele două țări, conform wikipedia.ro. Mai trebuie spus faptul că pe Dealul Cetății – Solovan, care veghează asupra orașului, există până în zilele noastre o cetate din perioada traco-dacică. Pe întreg teritoriul orașului au fost descoperite de-a lungul timpului vestigii arheologice din paleolitic, neolitic, epoca bronzului și epoca fierului, precum și o așezare din secolul XI-XII.
# Sighetul, în cifre, conform ultimului recensământ
În prezent, este al doilea municipiu, după reşedinţa de judeţ a Maramureşului, Baia Mare. Conform ultimului recensământ, cel din 2011, municipiul Sighetu Marmaţiei însumează 37.640 locuitori, cei mai mulţi având domiciliul chiar în reşedinţa municipală, 33.122 la număr. Unitatea administrativ-teritorială înglobează alte cinci localităţi, în ordine alfabetică Iapa – 1.292 locuitori, Lazul Baciului – 603 locuitori, Şugău – 704 locuitori, Valea Cufundoasa – 502 locuitori, respectiv Valea Hotarului – 1.417 locuitori. Potrivit cifrelor, în Sighet locuiesc 18.157 bărbaţi şi 19.483 femei. Categoria de vârstă cea mai bine reprezentată este cea de 55-59 ani, 3.089 la număr. Bine stau şi categoriile 40-44 ani, 3.058 persoane şi 30-34 ani şi 35-39 ani, cu 2.932 şi 2.927 persoane. Necăsătorite sunt 13.742 persoane, iar căsătorite sunt 18.748 persoane, conform cifrelor. Totodată, ca şi structură etnică, vorbim despre 28.634 români, 4.417 maghiari, 490 de romi, 750 de ucraineni şi 57 de germani. Sunt şi 6 italieni, 11 evrei şi 11 de altă etnie. În ceea ce priveşte structura religioasă, 24.652 sunt ortodocşi, 4.138 sunt romano-catolici, 1,148 sunt reformaţi, 1.967 sunt greco-catolici. Restul au alte religii.
Cătă ȚINEGHE