Duminică, 4 iulie (a doua după Rusalii, a Sfinţilor Români), Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Ruoaia din Lăpuşul Românesc, cu ocazia hramului paraclisului mănăstirii.
După o primire frumoasă, făcută de maica stareță împreună cu băieţi şi fete îmbrăcaţi în frumoase constume populare, şi preoţi slujitori, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a oficiat Sfânta Liturghie în Altarul de vară al mănăstirii, construit din cărămidă, în fruntea unui sobor de preoţi slujitori şi arhidiaconi: Arhim. Pantelimon Ilieş, de la Mănăstirea Rohia, Pr. Dr. Florin Stan, protopopul Lăpuşului, Pr. Ioan Pop, proinconsilier eparhial administrativ şi slujitor al acestei mănăstiri, Protos. Siluan Farcaş, de la Mănăstirea Dobric, Bistriţa-Năsăud, Pr. Daniel Brisc din Lăpuşul Românesc, Pr. Daniel Dascălu, Pr. Ioan Mariş, Pr. Ioan Ferenţ, slujitor la această mănăstire, Pr. Augustin Perţa, Pr. Mihai Cosma, Pr. Nicolae Munteanu din Parohia Gherla II, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector pentru catehizarea tineretului, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, alţi preoţi invitaţi.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu. La priceasnă a cântat Arhid. Vlad Verdeş şi tânăra interpretă Victoria Petrenciuc.
La ectenia pentru cei adormiţi, Preasfinția Sa a pomenit pe Iustina monahia, Gabriela monahia şi pe inginerul Grigore Buda, care a fost constructorul mănăstirii.
Între credincioşi s-au aflat maici stareţe şi maici, monahi de la mănăstirile din Ţara Lăpuşului, din Bistriţa-Năsăud şi din judeţul Cluj.
Un vast cuvânt de învăţătură a rostit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, în care a vorbit despre Sfinţii Români, cine sunt, când au fost așezați ei în calendar.
„Suntem în Duminica a doua după Sfintele Rusalii, numită în calendarul Bisericii Noastre Ortodoxe „a Sfinţilor Români”, fiind consacrată cinstirii tuturor Sfinţilor din neamul nostru, din toate timpurile şi din toate locurile şi din toate cetele mărturisitoare ale lui Hristos”.
„În ziua Cincizecimii, Dumnezeu a trimis în lume pe Duhul Său Cel Preasfânt, Care s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli în chip de limbi ca de foc şi s-au umplut de Duhul Sfânt şi au devenit puternici în faptă şi-n cuvânt. Şi au ieşit în faţa poporului şi au început să vorbească despre Întruparea, Pătimirea, Răstignirea, moartea şi Învierea Domnului. Acestea erau adevărurile pe care le transmiteau. Miracolul a fost nu numai asupra lor, ci asupra poporului acela, care era într-o piaţă publică şi era forfotă mare, iar Sfântului Apostol Petru Duhul i-a dat glas de tunet. Şi poporul a tăcut, pentru că vorbea Dumnezeu prin gura Sfântului Apostol Pavel. S-a făcut tăcere, încât, în urma predicii lui, s-a întrupat cuvântul. Şi l-au întrebat miile de oameni, bărbaţii, ce să facă? „Să credeţi în Iisus Hristos, să vă căiţi de păcatele voastre, să vă botezaţi în numele Preasfintei Treimi şi veţi primi Duhul Sfânt. Aşa a luat fiinţă, în chip văzut, Biserica Istorică. S-a constituit acea comunitate de 3.000 suflete în Biserica Istorică. Începutul Bisericii Istorice”.
„Pentru noi (ca să ne încreştineze n.n.) Dumnezeu l-a trimis pe Sfântul Apostol Andrei, bărbat adevărat, apostolic. Sorţii au căzut să meargă în Asia Mică, pe ţărmul Mării Negre şi în Grecia. Până la Sciţia Minor, cum se numea atunci Dobrogea de astăzi. La Marea cea Mare şi la gurile Dunării. Era cel întâi chemat la propovăduire de Mântuitorul Iisus Hristos”.
În continuare, Întâistătătorul Eparhiei s-a referit la pericopa evanghelică a duminicii, despre chemarea la propovăduirea Evangheliei a primilor patru Sfinţi Apostoli.
„Atât de profunde au fost învăţăturile transmise de Mântuitorul Sfântului Apostol Andrei, încât i-a spus lui Simon, fratele lui, cel numit mai târziu Petru, „am găsit pe Mesia, Care se numeşte Hristos”. A fost convins. Pe acesta ni l-a trimis nouă Dumnezeu poporului român. Care este părintele spiritual al neamului românesc şi a cărui prezenţă la Marea cea Mare, în Dobrogea de astăzi, este confirmată atât de istoria bisericească, cât şi de tradiţiile sfinte şi de toponimele din zonă. Este primul Sfânt al viitorului popor român. Noi, Biserica Ortodoxă, din totdeauna am învăţat şi am spus, am luminat poporul că Sfântul Apostol Andrei este Apostolul românilor. Sfântul Apostol Andrei a aşezat în comunităţi preoţi, păstori şi şi-a încheiat viaţa lui pământească în Grecia, în Patras, răstignit pe o cruce sub formă de X de către păgânii care nu au dorit să se încreştineze şi care l-au martirizat în cele din urmă. Însă martiriul lui a fost atât de important şi mare, încât a rodit în istorie atâtea lucruri sfinte şi crucea lui a rămas un semn de cinste şi de atenţie. În timpul comunismului nu au putut să o elimine de la calea ferată şi a rămas, în plin comunism, „Crucea Sfântului Andrei”. Biserica a fost la datorie şi a ştiut să covieţuiască cu un regim ostil şi să supravieţuiască lui şi să păstreze un popor creştin. Suntem cel mai creştin popor din lume şi cel mai iubit de Dumnezeu”.
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit apoi despre Patriarhul Justinian Marina, care a salvat Biserica, în timpul căruia s-au făcut primele canonizări, în plin comunism, fiind trecuţi în calendar primii Sfinţi Români, între 1950-1955, când s-a generalizat şi cultul Sfinţilor cu moaşte la noi în ţară, precum Sfânta Parascheva, Cuviosul Dimitrie cel Nou de la Bucureşti, Sfânta Filofteia de la Curtea de Argeş, Grigore Decapolitul, Iosif de la Partoş, fiind trecuţi în calendar Ierarhii mărturisitori din Transilvania Ilie Orest, Sava Brancovici, Oprea Miclăuş, Sofronie de la Cioara şi Visarion Sarai. În 20 iunie 1992, 20 de fii ai neamului nostru, cinstiţi de popor, voievozi, Ierarhi, preoţi, Cuvioşi şi oameni simpli, din popor, au fost trecuţi în calendar. Cei mai străluciţi, de departe, sunt Constantin Brâncoveanu şi Ştefan cel Mare. Mari apărători ai creştinătăţii, care ne-au lăsat nouă o istorie strălucită, de glorie şi de fapte mari şi sfinte… De atunci şi până acum s-au canonizat mulţi Sfinţi, încât am recuperat ceea ce nu am avut, că eram prea modeşti. Avem un complex de smerenie şi modestie”.
Un capitol aparte a dedicat Preasfinţitul Episcop Iustin, Sfântului Iosif Mărturisitorul, cel mai important Sfânt local, al Maramureşului, propus, în 1992, de Preasfinţitul Părinte Episcop Justinian ca să fie canonizat.
„Sfântul Iosif a fost un mare păstor. Un maramureşean nobil, care şi-a sfătuit poporul cu multă înţelepciune. El n-a semnat documentul de uniaţie, iar Maramureşul nici n-a cunoscut unirea cu Roma până la 1790, când a fost desfiinţată Episcopia Maramureşului şi românii au fost declaraţi uniţi fără să fie consultaţi! Aşa a fost atunci, aşa este şi acum: nu ne mai consultă nimeni! Datorită Sfântului Iosif Mărturisitorul am rămas statornici în credinţă şi el este ocrotitorul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.”
Distincţii
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a distins pe Părintele Ioan Pop, fost secretar eparhial, consilier administrativ şi colaborator apropiat al Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, timp de un sfert de secol, cu Ordinul „Crucea Justinian Arhiepiscopul” pentru clerici.
De asemenea, pentru muzeul Mănăstirii Lăpuşul Românesc, a înmânat maicii stareţe Maria Magdalena Drăguş Medalia „Justinian Arhiepiscopul”.
Maica stareţă şi obştea mănăstirii a oferit Preasfinţiei Sale o icoană cu Sfânta Treime, confecţionată în atelierele mănăstirii.
Sfinţirea clopotelor pentru noua biserică
De 3 ani se înalţă o nouă biserică, de zid, în incinta mănăstirii, care se află acum ridicată până la baza turnurilor, de înălţarea căreia se ocupă maica stareţă Maria Magdalena Drăguş şi părintele Ioan Pop, deoarece biserica din lemn este neîncăpătoare.
Cele patru Sfinte Cruci pentru cele patru turnuri ale bisericii, ce urmează a se înălţa, au fost deja făcute şi se află în curtea bisericii. Contravaloarea lor a fost suportată de familia Dr. George şi Maria Andreica din Germania, plecaţi din Baia Mare.
Sfintele Cruci au fost binecuvântate şi sfinţite de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, cu ocazia acestei zile importante pentru mănăstire şi la momentul potrivit vor fi ridicate în vârful turnurilor.
Masa pentru pelerini a fost dată de credincioşii din Lăpuşul Românesc, Parohia Baltă.
Ridicarea Mănăstirii Lăpuşul Românesc a început la 2 octombrie 1994, când Preasfinţitul Părinte Iustin, pe atunci Arhiereu vicar, sfinţeşte temelia noului locaş de închinare pe un loc pe care, după istoria orală, a existat o mănăstire la 1315, iar după mutarea satului pe vatra actuală, mănăstirea a rămas în grija monahilor, care, la sfârşitul veacului al XV-lea, se vorbeşte de 7 vieţuitori. Datorită greutăţilor istorice, mănăstirea a dispărut, iar locul a fost marcat de localnici, secole de-a rândul, cu o cruce. Biserica mănăstirii a fost târnosită de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin în 13 iunie 2004, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
