O nouă performanță pentru lucacistul Victor Dragoș – medalie de aur și premiul III la Olimpiada Națională de Matematică pentru clasele IX-XII - 1 oră în urmă
Înfrângere pentru Minaur, care a ratat șansa de a urca pe podium - 3 ore în urmă
Acțiune de salvare în Munții Maramureșului - 4 ore în urmă
Copii la concurs de preparat cozonaci - 4 ore în urmă
Tânăr fără permis prins la volanul unei mașini fără numere de înmatriculare - 9 ore în urmă
Alin-Sebastian Tat, de la Facultatea de Teologie Greco-Catolică UBB, va susține conferința „Cui i-e frică de Sfântul Augustin?”, la Centrul Universitar Nord Baia Mare - 10 ore în urmă
S-a lăsat cu amenzi într-un local de noapte care a vândut alcool minorilor - 11 ore în urmă
La Seini s-a desfășurat seminarul de pregătire profesională continuă cu tema ”Evaluarea primară și secundară a pacientului politraumatizat” - 11 ore în urmă
Ziua Internațională a Sportului pentru Dezvoltare și Pace se sărbătorește pe 6 aprilie - 12 ore în urmă
Andrei Rațiu, desemnat ”Tricolorul lunii martie” - 13 ore în urmă
De vorbă cu Ileana lui Pintiucă din Breb: „Coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă”
Maramureșul nostru are încă bătrâni cu povești de viață simple, dar impresionante. Centrul Culturii Tradiționale Maramureș (prin Rada Pavel) ne-o prezintă azi pe Ileana lui Pintiucă din Breb.
Aceasta coase mult, iar în această perioadă face cămeși pentru familie: pentru noră, pentru nepoata din casă, pentru cealaltă nepoată. Iată cum spune că o fost viața în Maramureș pe vremuri, când era ea cocoană.
„Io n-am făcut numa 4 clase, când am fo de 11 ani, am terminat cu școala. Mă mânau părinții la marhă pă câmp și meream cu ele la pășune. Și ne strângeam acolo-n câmp mai mulți prunci, cocoane și mai mari și mai mici și acolo coseam. Și cele mai mari le-nvățau și pă cele mai mici să coasem. Și coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă.
Atunci, pă cele timpuri, ne dădea mama pânză țesută de ea, să ne coasem cămășucă. De nu-ți coseai, nu te puteai îmbrăca, nu aveai de unde lua. Așe o fo lumea. Se purtau haine făcute cu mâna. Și făceam și gubare de lână, obdiele la picioare, tăte de mână, așe ne-am gospodărit noi. N-ai mers pă ptiaț să te-mbraci cu 10 lei de sus până jos. Atuncea și să fi avut leii, nu aveai de unde lua haine…”, povestește maramureșeanca.