S a stins din viață filosoful maramureșean Aurel Ion Brumaru - 12 minute în urmă
Cursuri de planorism și parașutism la Aeroclubul Baia Mare - 2 ore în urmă
„Magia culorilor”: Cercul de pictură din Vișeu de Sus a organizat un eveniment deosebit pentru a marca cei 8 ani de la înființare - 2 ore în urmă
În timp ce se afla în timpul liber, un polițist al Penitenciarului Baia Mare a prins un hoț - 3 ore în urmă
„Joc în Sat” la Căminul Cultural Văleni - 14 ore în urmă
Mâncăruri aruncate la tomberoane după sărbători - 15 ore în urmă
Biserica prăznuiește pe 6 ianuarie, Botezul Domnului sau Boboteaza - 16 ore în urmă
Aghiasma de la Bobotează se poate consuma dimineața, pe stomacul gol, timp de opt zile - 19 ore în urmă
„Jocul Onceștenilor” ajunge la ediția 58; Muzica și voia bună va fi asigurată de artiști de renume - în urmă
Eveniment special organizat de CJCPCT Maramureș de „Ziua Culturii Naționale” - în urmă
De vorbă cu Ileana lui Pintiucă din Breb: „Coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă”
Maramureșul nostru are încă bătrâni cu povești de viață simple, dar impresionante. Centrul Culturii Tradiționale Maramureș (prin Rada Pavel) ne-o prezintă azi pe Ileana lui Pintiucă din Breb.
Aceasta coase mult, iar în această perioadă face cămeși pentru familie: pentru noră, pentru nepoata din casă, pentru cealaltă nepoată. Iată cum spune că o fost viața în Maramureș pe vremuri, când era ea cocoană.
„Io n-am făcut numa 4 clase, când am fo de 11 ani, am terminat cu școala. Mă mânau părinții la marhă pă câmp și meream cu ele la pășune. Și ne strângeam acolo-n câmp mai mulți prunci, cocoane și mai mari și mai mici și acolo coseam. Și cele mai mari le-nvățau și pă cele mai mici să coasem. Și coseam acolo-n câmp tătă zâua, șezând la vaci. Și pântru aceie m-am învățat io a coasă.
Atunci, pă cele timpuri, ne dădea mama pânză țesută de ea, să ne coasem cămășucă. De nu-ți coseai, nu te puteai îmbrăca, nu aveai de unde lua. Așe o fo lumea. Se purtau haine făcute cu mâna. Și făceam și gubare de lână, obdiele la picioare, tăte de mână, așe ne-am gospodărit noi. N-ai mers pă ptiaț să te-mbraci cu 10 lei de sus până jos. Atuncea și să fi avut leii, nu aveai de unde lua haine…”, povestește maramureșeanca.