Intervenție de urgență la biserica de lemn din Buteasa; Se află în cea mai avansată stare de degradare dintre toate bisericile de lemn maramureșene - 24 minute în urmă
PS Timotei Sătmăreanul își serbează ziua de naștere - 1 oră în urmă
Cum vor fi calculate bursele școlare pentru anul școlar 2025-2026 - 17 ore în urmă
Ateliere practice de literație pentru educatorii și învățătorii din Maramureș - 17 ore în urmă
Bilete de avion mai ieftine cu 60%, în luna ianuarie - 18 ore în urmă
Simpozionul „Mihai Eminescu și vocația enciclopedismului”, la Biblioteca „Petre Dulfu” - în urmă
Personalități maramureșene de ieri și de azi, născute în luna ianuarie-TEREZIA FILIP - în urmă
Fără vize pentru SUA, din 31 martie 2025 - 1 zi în urmă
Marea aliniere a planetelor, fenomen astronomic rar la începutul anului 2025 - 1 zi în urmă
Huberta – proză scurtă de Marian Ilea (I) - 2 zile în urmă
Editorialul de sâmbătă: Scrisoare pentru preoţi, învăţători şi primari
Durerea prin care trece neamul nostru este copleșitoare. Nu ȋnsă lipsită de speranță. Cine alții decât noi, cu ajutorul Domnului Dumnezeu, să ne mântuie neamul. Ȋnrezărim o Românie sfântă, ȋn puterea tradiției bunilor și străbunilor noștri ȋn lumina unui viitor ce conturează popoarele și le luminează destinul. Japonezul se duce la lucru ȋn uniforma de lucru ȋnsă ȋn intimitate și ȋntre prieteni, ascunse la loc de cinste, păstrează veșmintele și obiectele tradiționale ale poporului său. Așa face și arabul ȋmbrăcat cu sfințenie ȋn portul său. Conducătorilor arabi nu le este rușine să apară ȋntre străini ȋn veșmintele tribale ale neamului lor. Exemplul de țări ieșite din sărăcie ȋn civilizație, arată mândria națională și națională.
Noi suntem Maramureș, Patria voevodală a patriei noastre. De unde dacă nu de aici va porni o dată descălecatul?
Să coborâm din limuzine elegante ȋn opinci. Să admitem civilizația cea mai ȋnaltă dar și cea mai ȋnaltă civilitate a tradiției, să ne renaștem portul, să reâmbrăcăm hainele bunilor noștrii, să ne facem puterea nu de a ne fi rușine de el ci mândria de a ne arăta ochilor lumii ȋn demnitatea noastră de totdeauna. Să nu fie intelectual care să nu aibă gaci și chemeșe și straiță și clop și opinci, după obiceiul fiecărui loc, după anotimpuri, sărbători și ȋmprejurări.
Iubiți preoți, ȋn taina sfântă a cununiei, primiți pe mire și mireasă ȋn veșmintele deja uitate, dar nu de tot, a moșilor noștri.
Stimați primari, faceți din instituția -primărie- un loc de oficiere a mândriei și frumuseții omului.
Ȋmbrăcați-vă de sărbătoare pentru că și funcția pe care o aveți este sărbătorească. Atunci când primiți pe omul supărat siliți-vă să compăreți alături de el, dumneavoastră ȋmbrăcat ȋn haina sărbătorească a funcției, iar el ȋn cea mai decentă aura a tradiției.
Iubiți preoți, ȋnvățători și primari. Dumneavoastră aveți cheile magice ale satului și ale tradiței. Haideți ȋn ȋntâmpinarea ȋmbrăcăminții părinților noștri.
Acum este sfârșitul acestui secol și mileniu. Va traversa istoria cel care va respecta nu doar prezentul ci vechiul și mai ales străvechiul. Să nu ne fie rușine să umblăm desculți prin grădina noastră, să sărutăm cu picioarele pământul, căci de aici se trage seva neamului nostru. Să nu dorim avutul altuia când viața care ne este dată pe pământ poate fi o ȋnnobilare a vieții viitoare. Să nu ne fie rușine de propriul nostru trup și de trupul trupului, de portul nostru.
Haideți ȋncă o dată, iară și iară, să arătăm lumii purtatea ȋn simbolul frumos al omeniei.
Portul nu este scop ȋn sine ci o poartă prin tradiție cu toate misterele pe care le dezvăluie unui popor.
Este un cântec de disperare acesta dar care poate devein speranță. Să nu așteptăm o lege care să ne forțeze să ne apărăm. Biserica este ȋnlăuntrul ca și ȋnafara noastră. Costumul popular nu este o acoperire a trupului ca și cum trupul ar fi o rușine ci o ȋnnobilare a lui și o dezvăluire a sufletului. Ȋmbrăcămintea națională nu este o cârpă care travestește omul, ea este o pânză țesută din ȋnsăși ființa neamului. Această pânză, nu acoperă ci descoperă frumusețea și sacralitatea ființei trupești a omului. Din scutec până ȋn giulgiu asta este pânza neamului nostru. Și din ea nu se pot face haine de rușine pentru că aceste haine nu sunt numai ale noastre cei de acum ci le-am ȋmprumutat din lada de zestre și le purtăm ca un fel de ștafetă pentru copii noștri și nu numai ai noștri, căci nu trebuie să uităm, ȋn iubirea pentru noi, respectul față de alte neamuri.
Gandhi i-a silit pe miniștrii lui să-și respecte spiritul neamului, purtând el ȋnsuși ,,forma”poporului său căruia ȋi purta cu tot sacrificiul absolut de sine, respectul esenței.
Şi iarăși cu iertare venim să vă rugăm și șă vă spunem că acest port ,,ne poartă” ȋn ființa și esența neamului și ne-a fost dat ca să ȋl dăm. Când treci prin porți ai nevoie de port. Poarta și casa sunt un rapel al portului iar casa de lemn este portul trupului nostru ȋnveșmântat ȋn haine de cânepă și in, ȋn haine de istorie și durere, de lut și sânge , de pace și eternitate. Portul nu ascunde, el relevă nu atât forma trupului cât nuanțele sufletului acestui neam etern.
De aceea, preoți ȋnvățători și primari, speranța noastră este ȋn domniile voastre, luminători ai neamului, porți deschise spre sufletul țăranului spre viața spiritualității lui prezente și viitoare.
Mihai OLOS
Ioan MARCHIŞ
(scrisă în 1999)
Vă prezentăm și scrisoarea-document, scrisă de mână, în original, AICI!