De nouă ani, Viorelia Butcure din Cupșeni realizează adevărate bijuterii din mărgele - 23 minute în urmă
Se anunță un nou weekend plin cu distracție pe Pârtia Olimpică Borșa - 43 minute în urmă
Ați văzut-o? O femeie din Vișeu de Jos e de negăsit de câteva zile - 55 minute în urmă
„Povestea vasului de lut” continuă la Muzeul de Istorie și Arheologie Maramureș - 1 oră în urmă
2024 – anul expozițiilor, evenimentelor și digitalizării la Muzeul de Mineralogie din Baia Mare - 5 ore în urmă
Ziua Culturii Naționale a fost celebrată și la Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” Baia Mare - 5 ore în urmă
Concursul regional „Eminescu – Luceafăr, Eu – o mică stea” din Târgu Lăpuș a reunit și de această dată foarte mulți participanți talentați - 5 ore în urmă
Lect. dr. Dan Siserman a lansat cartea „Vremea magicienilor. Wittgenstein, Benjamin, Cassirer, Heidegger și marele deceniu al filosofiei (1919–1929)” - 6 ore în urmă
Teatrul Ararat, turneu în Germania și Austria cu spectacolul ”Pe mine, mie… redă-mă” - 7 ore în urmă
Ce spectacole puteți vedea la Teatrul Muncipal Baia Mare în acest weekend - 7 ore în urmă
Pietrele cu suflet din Negreia – sculpturile lăsate în urmă de meșterul Gavrilă Cusco
Satul Negreia este situat la poalele muntelui Mogoșa și aparține comunei Șișești din județul Maramureș. Denumirea acestuia a fost dată de faptul că satul este așezat chiar lângă Pădurea Neagră și este atestat documentar încă din anul 1648.
Când te abați de la drumul principal al satului Șișești, luând-o către Negreia, răsare un indicator care îți va stârni curiozitatea. Acesta îți indică drumul către statuile de piatră din acest sat.
De-a lungul drumului, de la intrarea în localitate până la apariția caselor, pe partea stângă a drumului îngust care îți permite să te strecori prin sat, sunt amplasate câteva statui sculptate în pietre. Am aflat că acestea sunt pietrele cu suflet lăsate în urmă de sculptorul Gavrilă Cusco.
Gavrilă Cusco a fost un cetățean al satului Negreia care s-a remarcat și s-a făcut cunoscut prin faptul că el dădea viață unor simple pietre. De-a lungul vieții sale, el a lucrat în industria forestieră, iar pasiunea pentru sculptura în piatră o descoperise prin anii ’90, când ieșise în pensie. Dorind să fie mai aproape de rocile pe care urma să le transforme în artă, acesta s-a retras, ca un pustnic, la marginea pădurii.
Pentru a-și putea realiza lucrările, Gavrilă Cusco căuta roci care puteau fi prelucrate manual. De obicei, lucrările sale erau efectuate în tufuri vulcanice, reminiscențe ale vulcanismului local, iar când una dintre opere era finalizată, era mai întâi sfințită și apoi așezată lângă drumul ce duce către Negreia.
Din păcate, sculptorul s-a stins din viață la 86 de ani, lăsând în urmă aceste pietre cu suflet, niște figuri religioase sculptate în piatră.
Carla Ilieș