Într-o lume grăbită şi adesea derutată, invadată de surogat şi kitsch, mai există şi oameni care se încăpăţânează să nu uite. Iar Tinuţa Grec, directorul Bibliotecii Orăşeneşti din Borşa, este unul dintre ei. Am descoperit-o pe internet, unde, pe profilul ei, mi-a sărit în ochi un îndemn aproape neobişnuit pentru vremurile de azi: “Doamnelor, azi este miercuri, așa că… de la ora 15 avem șezătoare. Vă aștept la Bibliotecă!” De la curiozitatea mea legată de o argeşeancă, absolventă a Liceului de Poligrafie şi Tehnică Cinematografică din Bucureşti, stabilită de un sfert de secol în Borşa, pasionată de conservarea şi perpetuarea tradiţiei maramureşene n-a fost decât un pas până la înfiriparea unui dialog.
A lăsat „Casa Scânteii” din București pentru Borşa din Maramureș
Deşi urma ca, după absolvirea liceului, să se angajeze la Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii”, destinul a adus-o în 1992 în Borşa, unde şi-a întemeiat o familie şi un rost şi şi-a împlinit visul de a trăi printre cărţi, „prietenii tainici”, cum îi place să-i numească. Vorbeşte despre profesia ei cu sensibilitate şi delicateţe: „Pentru mine, biblioteconomia este una dintre cele mai frumoase profesii din câte există. Mă consider privilegiată și norocoasă să lucrez în acest domeniu. Recunosc, visul meu a fost să devin scriitoare. Peste toate aspirațiile și planurile de viitor, undeva, tainic, visul de a scrie a fost omniprezent. Borșa mi-a oferit șansa de a-mi împlini și acest vis. Până în acest moment am publicat 5 cărți inspirate din istoria Borșei, respectiv despre bogata zestre etnografică a acestui loc și despre peregrinările borșenilor prin lume după închiderea mineritului. Acestea sunt cadourile mele pentru Borșa și pentru toți oamenii minunați de aici, care au devenit familia mea și în mijlocul cărora mi-am găsit împlinirea.”
Dacă e miercuri – e şezătoare
La sugestia Alinei Cotoz – cadru didactic din localitate, pasionată păstrătoare de tradiţii – Tinuţa Grec a revigorat şezătoarea, un obicei vechi şi frumos, aflat pe punctul de a aluneca în uitare. „Începută timid, cu câteva prietene pasionate de cusături populare, șezătoarea noastră a luat încet, încet, amploare, astfel că, săptămânal, miercurea ne întâlnim la bibliotecă și descifrăm, împreună, tainele acestui vechi meșteșug” – mărturiseşte Tinuţa Grec. Fete şi femei de toate vârstele şi din toate categoriile socio-profesionale se întâlnesc la bibliotecă, iar cele mai în vârstă le dezvăluie celor tinere micile secrete ale cusăturilor tradiţionale, tehnica de lucru, elementele ornamentale şi simbolistica lor. Este îmbucurător că tot mai multe tinere sunt atrase de acest meşteşug. Tinuţa Grec este autoarea trilogiei “Rădăcini – o istorie a Borşei în imagini”, iar în perioada documentării a remarcat evoluţia în timp a portului popular borşenesc. “În miile de fotografii pe care le-am colectat de la borșeni am identificat cel puțin trei tipuri succesive de port. Considerând că una dintre principalele atribuții ale unui bibliotecar este păstrarea memoriei locale, am imortalizat imaginile cu portul vechi în cărțile «Rădăcini», iar portului actual i-am dedicat o lucrare distinctă, intitulată «Din lada de zestre a Borșei». Primul volum a văzut lumina tiparului anul trecut și a avut ca temă «Portul popular. Cămașa borșenească». Documentarea pentru această carte am realizat-o în cadrul acestor șezători”. În Borşa, încă se mai poartă costumul popular, încă mai există acea întrecere pentru cine are cea mai frumoasă „cămeşe”, cel mai frumos costum popular şi cea mai faină cameră ţărănească. Chiar şi în locuinţele moderne, borşencele rezervă o cameră spaţioasă pentru a o amenaja în stil tradiţional. „În fiecare duminică, la slujbă, în zilele de sărbătoare, la festivaluri sau la diverse activități culturale, borșenii îmbracă portul popular cu mândrie. Chiar și administrația publică locală a îmbrățișat acest obicei, astfel că în 24 iunie, de Sânziene, de Ziua Națională a României sau cu diverse alte ocazii, angajații Primăriei poartă cu toții costumul popular borșenesc” – adaugă Tinuţa Grec.
Dana G. BUZURA
