Zilele trecute, maramureșeanul Victor Motogna, în vârstă de 87 de ani, a trecut la cele veșnice. Acesta a fost tatăl după trup al Arhimandritul Macarie – starețul Mănăstirii Rohia și exarh al Mănăstirilor din Episcopia Ortodoxă Română Maramureșului și Sătmarului- respectiv al Arhidiaconul Nifon – în ascultarea și responsabilitatea mare de administrator si supraveghetor al lucrărilor de construire a noii Catedralei Episcopale din Baia Mare.
Iată mesajul Preasfințitului Părinte Iustin cu acest prilej:
Familia este darul lui Dumnezeu pentru umanitate de la zidirea și binecuvântarea de către Creator a primei perechi de oameni: Adam și Eva. După ce i-a zidit, Dumnezeu i-a binecuvântat și a zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleți pământul și-l stăpâniți”, adică chivernisiți! (cf. Facere 1, 28).
De ce Dumnezeu a hărăzit bărbatului munca și susținerea familiei în sudoarea frunții precum și ocrotirea ei, iar femeii nașterea de prunci pentru perpetuarea vieții omenești pe pământ?
Pentru că așa a hotărât El, ca aceasta este rânduiala divină și să fie păzită cu sfințenie de întreaga seminție omenească ce se trage din Adam și Eva, adică din bărbat și femeie, binecuvântați de Dumnezeu prin unirea iubirii lor în Taina Sfintei Cununii.
În familia creștină binecuvântată de Dumnezeu prin rânduiala Bisericii lui Hristos, s-au născut vlăstarele care au odrăslit, înflorit și rodit bogat pentru Neam, Țară și Biserică. În familie au primit educația celor șapte ani de acasă care se identifică cu „bunul simț românesc sau țărănesc” adică frica de Dumnezeu, rușinea de oameni și simțul măsurii.
Privind înapoi la ceea ce lasă în urmă fratele nostru întru credință, Victor, vedem pe binecuvântata lui soție Lucreția, îndoliată și tristă, desigur că a plecat în veșnicie înaintea ei, lăsând-o văduvă, dar vedem pe cei șapte copii, șase băieți și o fată, care-i plâng plecarea, așezați la casa lor și în familiile lor, și nepoții, care i-au bucurat ultima parte a vieții prin bucuria, copilăria și nevinovăția lor îngerească. O familie creștină exemplară, numeroasă, binecuvântată și frumoasă.
Îi vedem pe cei doi fii care și-au închinat viața lui Hristos și Bisericii Sale, intrând din fragedă copilărie în obștea Sfintei Mănăstiri Rohia, unde după multă osteneală, ascultare, efort, pregătire teologică și viață duhovnicească așezată, iată-i azi, slujind Bisericii noastre ortodoxe strămoșești, Arhimandritul Macarie, în calitate de stareț al Mănăstirii Rohia și exarh al Mănăstirilor din Episcopia Ortodoxă Română Maramureșului și Sătmarului și Arhidiaconului Nifon, în ascultarea și responsabilitatea mare de administrator si supraveghetor al lucrărilor de construire a noii Catedralei Episcopale din Baia Mare. și exarh al Mănăstirilor din Episcopia Ortodoxă Română Maramureșului și Sătmarului Amândoi sunt hărăziți de Dumnezeu cu multe daruri care le-au cultivat, sporit și prețuit, punând la temelia formării lor educația, si cultura teologica dar si pilda și icoana de credință și rugăciune a părinților lor, spre a decenii mari părinți ai monahismului din Eparhia noastră și mult ostenitori în via Domnului.
Împlinit și mulțumit, spovedit și împărtășit de însuși fiul său, Arhimandritul Macarie, în Duminica a VII-a după Rusalii, dimineață, pe la ora 9:00, s-a retras discret din lumea aceasta, împăcat și mulțumind lui Dumnezeu pentru tot ce i-a dat, având soția aproape, înconjurat de familia lui numeroasă și binecuvântată, care și în țară și în lumea unde lucrează îi fac numele de cinste și care cu lacrimi în ochi s-au supus hotărârii divine, aceea de a se despărți trupește până la a doua Înviere de cel ce a fost stâlp familiei, al muncii, cinstei și credinței pentru ei toți.
Adunați împreună spre a face cele rânduite de Sfânta Biserică la ultimul popas cu trupul în lumea aceasta, slujba de prohodire, spunem fiecare creștinește o rugăciune, ținând o lumânare aprinsă care, simbolizează pe de o parte lumina pe care el a transmis-o în timpul vieții, iar pe de altă parte, sufletul său luminos care se îndreaptă să fie așezat în Lumina lui Hristos.
Transmitem cu părintească dragoste și profundă durere în suflet, condoleanțele noastre arhierești și părintești și rugăciunile noastre frățești, la care se adaugă rugăciunile tuturor ostenitorilor preoți, monahi și personal laic care lucrează la Sfânta Episcopie, la Catedrala Episcopală și în sfintele mănăstiri din Episcopia Ortodoxă Română Maramureșului și Sătmarului.
Rugăm pe Hristos Domnul, Cel ce a biruit moartea înviind a treia zi, să dăruiască adormitului în Domnul, Victor, răsplata slugii celei bune și veșnica odihnă în lumina și slava Preasfintei Treimi.
Dumnezeu să îl ierte și să-l odihnească cu drepții! Veșnica lui pomenire din neam în neam!
