Discuțiile despre starea vremii sunt folosite adesea ca forme de politețe în comunicare atunci când subiecții sau nu au un subiect de discuție comun, sau vor să evite un anumit subiect…
Dar vrem nu vrem, toți suntem interesați de starea vremii pentru că ne poate înfluența starea și mai ales activitatea, mai ales dacă aceasta se desfășoară în aer liber.
Citeam recent în presa germană că se vrea pe viitor schimbarea anumitor clasificări generale legate de vreme. Dacă înainte vremea frumoasă era caracterizată de soare și vremea urâtă era asociată ploii, acum se vrea a se scoate ploaia din sintagma ,,vreme urâtă”, iar vremea ,,urâtă” să fie exclusiv legată de disconfortul termic, respectiv, caniculă, ger, vânt puternic etc.
Deci pe viitor ploaia nu va mai însemna vreme urâtă…
Dacă pentru noi starea vremii are doar un interes practic să nu uităm că există o știință și o meserie dedicată ei și anume meteorologia.
O știință care s-a dezvoltat tot mai mult în ceea ce privește prognozarea cât mai exactă a stării vremii și aceasta datorită în primul rând evoluției tehnologiei și aparatelor de masurare a diferiților parametrii.
Din vremuri străvechi existau așa-zisi meteorologi populari care puteau prevesti vremea în funcție de harta stelară sau urmărind comportamentul unor animale sau plante.
Existau chiar și legende legate de așa-ziși solomonari care putea controla vremea și influența evoluția ei.
Mai există o categorie, ce-i drept mult mai restrânsă de persoane, numite tot meteorologi populari, care sunt pasionați de fenomen și care țin jurnale meteo legate de anumite zone având aparatură mai mult sau mai puțin profesională.
Și aici am dori să amintim o persoană care și-a dedicat timp de 16 ani studiului vremii din localitatea Băiuț, și anume Ecaterina Bridea.
S-a născut în anul 1911 în Băiuț, într-o familie mixtă (tatăl ei pe nume Ernst, iar mama Ardelean originară din satul Glod, Maramureș, fiind mătușa celebrilor artiști Frații Petreuș).
A avut de mică o aplecare spre studiu, chiar dacă nu a absolvit ,,școli înalte”, iar această pasiune poate fi ușor evidențiat de scrisul foarte corect și îngrijit întâlnit în jurnalele ei.
Vorbea de asemenea trei limbi, română, maghiară și idiș, ultima învâțând-o la cateva familii de evrei din Oradea și Sighetu-Marmației, unde a slujit în tinerețea ei ca bucătăreasă.
Era abonată la ziarele și revistele vremii, cititul fiind una din marile pasiuni ale ei.
Rămânând văduvă de tânără și neavând urmași, și-a dedicat timpul liber grădinăritului sau mergea la diferite nunți prin Țara Lăpușului ca bucătăreasă. Acolo pe lângă activitatea de gătit, culegea folclor, având caiete întregi cu ,,strigături” și doine din Țara Lăpușului.
La vârsta de 60 de ani începe un jurnal cu observații zilnice despre Starea vremii din Băiuț. Nota cu asiduitate fenomenele meteo de peste zi, confecționându-și singură diferite instrumente de măsurat stratul de zăpada sau al grindinei. Avea chiar și un mic pluviometru. Să nu uităm și de nelipsitul termometru care atârna de colțul steașinei și măsura gradele Celsius la umbră.
Vecinii care aflaseră de pasiunea ei o întrebau adesea ,,Vă folosește la ceva? Le faceți pentru cineva?”.
Iar ea răspundea senin ,,Le fac pentru mine. Îmi place ce fac. Și poate cine știe ,va fi de folos cuiva, cândva …”
Și a continuat așa timp de 16 ani zi de zi. Un teanc de caiete cu observații meteo din comună și din diferite părți ale ei erau așternute cu o conștiințiozitate maximă.
La vârsta de 77 de ani se îmbolnăvește brusc iar cu puțin timp înainte de a muri ne-a chemat pe cei doi nepoți favoriți de al ei, subsemnatul și regretatul meu verișor Ștefan Rozenbaum, dăruindu-ne legatura cu caietele ei de însemnări.
După încă 20 de ani se naște ideea de a publica însemnările ei într-o carte oarecum omagială.
Am reușit publicarea ei, lansarea cărții având loc la Biblioteca școlii gimnaziale din Băiuț.
Simțeam atât la lansarea cărții cât și la prietenii din Baia Mare cărora le-am dăruit-o că au aceeași întrebare care era pusă de vecini Ecaterinei Bridea ,,Cui i-ar folosi o astfel de carte?”. Cineva chiar mi-a spus că o consideră chiar banală.
Dar într-o zi mi-a sunat telefonul. La celalalt capăt era o doamnă foarte entuziasmată.
-Bună ziua, numele meu este Eva Hindli, iar cartea mătușii dumneavoastră a ajuns la mine. Am fost meteorolog și am condus stația Meteo de la Tăuții Măgherauș. Cartea mătușii dumneavoastră m-a surpris extrem de plăcut mai ales că am găsit ceva special în ea, spuse ea râzând. Vă invit mâine la o emisiune la televiziunea locală unde activez acum.
M-am prezentat foarte curios dimineața la emisiune fară să am nici o idee despre ce ar putea fi vorba.
Doamna Hindli stătea în studio cu cartea în mană, având o mulțime de bilețele strecurate printre filele cărții.
-Am să încep cu piesa cea mai grea din carte. În anul 1982, în noaptea dintre 27 și 28 iunie, o tornadă a traversat zona Gutâi, Lăpuș, Țibleș. A fost de o intensitate extremă doborând în calea ei păduri întregi, luând acoperișuri de case etc.
Pe vremea aceea nu puteam raporta fenomenul de tornadă deoarece nu era recunoscut în România, fiind cunoscut mai mult în alte zone ale Globului.
Ei bine mătușa dumneavoastră descrie în carte ce s-a întâmplat în aceea noapte, o adevarată urgie care s-a abătut peste această zonă, iar descrierea ei este specifică unei tornade.
De asemenea, în jurnalul ei indică fenomene extreme la Băiuț, ca de exemplu ninsoare în iunie etc. etc.
Chiar dacă subiectul despre tornade este pus sub semnul întrebării în România, am să citez totuși un fragment de articol din presă ,,Bogdan Antonescu era meteorolog la Administrația Națională de Meteorologie (ANM) în 2005, când a văzut pe datele radar o furtună care ar fi putut produce o tornadă, și-a anunțat colegul, mai în vârstă și cu mai multă experiență, dar care i-a răspuns: „Nu putem să dăm prognoză pentru că noi nu avem tornade în România și nu a dat nimeni prognoză până acum”. A sunat-o pe șefa lui, care le-a zis să aștepte un semn din teren.
Doamna Hindli a trimis cartea Ecaterinei Bridea și însemnările ei din nou la mai mulți angajați ai INMH în speranța că fenomenul tornadei va fi recunoscut în România.
Mi-a transmis mai apoi că această carte a fost foarte apreciată de meteorologii din România.
Nu știu dacă acest demers a schimbat ceva în acceptarea termenului de tornadă, dar acest fenomen meteo începe să apară tot mai des în limbajul de specialitate, iar pentru mine toată această experiență pe care mi-a dăruit-o mătușa mea Ecaterina Bridea, prin însemnările ei zilnice, timp de 16 ani, se cheamă PERSEVERENȚA.
Iar perseverența poate declanșa adesea tornade… în sensul bun al cuvăntului!
Walter ÜBELHART
Citește și
Băiuț – paradisul ciupercilor
