József Klein rămâne unul din artiştii emblematici ai Centrului Artistic Baia Mare. Ceea ce marchează, în mod evident, creaţia sa este asumarea experienţei expresioniste germane interbelice, mai ales în componenta sa ideatică, prin angajamentul social al acesteia, cromatic, însă, apropiindu-se, mai degrabă, de reţeta fovistă franceză. Ceea ce îl face particular este amprenta personală, modul particular de rostire a discursului plastic, forţa de expresie.
De altfel, artistul nu este singular, ci, mai degrabă, exemplar în ceea ce priveşte caracterul de sinteză a curentelor avangardiste ale vremii. După consumarea experienţei de primă şi absolută noutate a reţetelor avangardei europene, acestea sunt preluate şi diseminate în spaţiul românesc în forme de amestec.
Aşa s-a întâmplat şi la Baia Mare de-a lungul istoriei acestui Centru artistic. Această constatare se validează ţinând cont de elementele de noutate stilistică şi estetică însuşite din marile centre artistice europene, implementate la Baia Mare în primul val avangardist (încă dinainte de Primul Război Mondial), al doilea val avangardist (perioada interbelică) şi avangarda târzie (recuperarea avangardei de după al Doilea Război Mondial).
Majoritatea creaţiei lui József Klein ne dezvăluie preocupările sale pentru social, artistul exprimându-se în spiritul unei simpatii faţă de categoriile şi clasele sociale aflate la baza de jos a societăţii, lucru care-l plasează pe traiectoria iniţiată de realismul francez de secol XIX.
Robusteţea personajelor sale ne poate trimite cu gândul înapoi în timp la realismul lui Millet, dar şi la vigoarea personajelor lui van Gogh. Am putea să ne gândim, observând furnalele din fundal şi ţinând cont de acţiunea personajelor, la entuziasmul generat de revoluţia industrială, acest entuziasm fiind una din cauzele care au provocat naşterea şi evoluţia futurismului. Departe însă de soluţiile plastice ale acestui curent, József Klein sugerează mişcarea prin alte mijloace plastice.
În lucrarea de faţă, o reţea de linii de forţă animă compoziţia. Cele trei personaje domină spaţiul plastic printr-o armonizare dinamică a diagonalelor şi printr-o evidentă dorinţă de umplere a acestuia. Cei trei bărbaţi par a sparge limitele cadrului tabloului. Intensitatea contrastelor cromatice şi valorice sporesc intensitatea scenei.
Personajele surprinse în timpul lucrului sunt generice, feţele sunt mai degrabă acoperite fie de umbră, fie de membrele personajului din prim plan, care, plasat pe profunzimea albastrului cerului, creează cel mai puternic contrast valoric. Nu personalizarea interesează, ci tipologia socială.
Nu realismul socialist şi nici neoclasicismul nazist au inventat formulele de explorare a universului real socio-uman în componentele sale majoritare, ci le-au exploatat doar în folosul ideologiilor lor politico-propagandistice.
Artiştii destăinuiau o sinceră simpatie faţă de clasele sociale aflate la baza societăţii. Atât de controversatul realism socialist de mai târziu îşi are componenta sa sincer afectivă, care, în mare parte se revendică din tradiţie, nu numai din directive impuse de regimul politic al vremii. Fără a avea un caracter programatic, aceşti artişti împărtăşeau o viziune artistică coerentă, de fapt, o alternativă la consistenţa pasivităţii contemplative a tradiţionalismului instaurat la Baia Mare, deşi putem identifica, încă de la începuturile activităţii artistice ale acestui centru, preocupări pentru social, mai ales în componentele sale naturaliste şi realiste.
József Klein – Construcţia drumului
În spaţiul românesc idealizării personajelor, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, la Arthur Verona, prin aşa-zisul semănătorism, i se contrapun ideatici influenţate de dramatismul expresionismului german de după Primul Război Mondial.
Dinspre orientarea poetică a picturii de la Baia Mare, cea instituită de Hollósy Simon, care avea în centru natura ca principal subiect inspirațional, în interbelic implicarea socială devine o preocupare majoră a artiștilor de la Baia Mare, cei activi aici permanent, dar și al coloniștilor veniți din spațiul românesc dar și din cel european.
La Baia Mare această artă, angajată social, aflată în mod dominant stilistic sub influenţa experienţelor nordic europene, în perioada interbelică, a determinat, prin asumarea, formarea și dezvoltarea unor personalităţi artistice puternice precum: Aurel Popp, Traian Bilţiu Dăncuş, Gheza Vida, József Klein, Olivér Pittner, Nagy Oszkar, Hans Mattis-Teutsch și mulți alții.
Cel din urmă amintit, din păcate, a sfârşit ca victimă a Holocaustului.
Dr. Dorel Topan
