Han, cârciumă, primărie și judecătorie, toate în aceeași clădire, dar în epoci diferite. Istoria fascinantă a unei clădiri emblematice a orașului Baia Mare.
Una dintre clădirile emblematice din centrul vechi al orașului Baia Mare este cea în care a funcționat Judecătoria, până să fie gata noul Palat al Justiției. Însă de-a lungul timpului, clădirea a fost han, cârciumă, apoi sediul primăriei, după care a ajuns sediul Judecătoriei din Baia Mare.
După ce această ultimă instituție a fost mutată, în perioada 2004-2005, clădirea a intrat în reabilitare, alături de celelalte clădiri istorice din vechiul centru al orașului, în cadrul unui amplu proiect ce a vizat clădirile medievale din zonă.
Hanul, care era numit la acea vreme „Vulturul negru”, a fost construit în 1736, după cum arată cercetările istoricilor. Atunci se afla în proprietatea orașului și funcționa ca han, iar denumirea, cel mai probabil, are legătură cu blazonul familiei Habsburg.
Cei mai frecvenți clienți ai hanului erau negustorii veniți la târg în Baia Mare, ori aflați în tranzit. Dar aici au fost găzduite și personalități importante din acea vreme.
Clienții puteau lua masa la restaurantul ce funcționa în aceeași clădire, iar timpul liber și-l puteau petrece în saloanele cu cărți ori popice. Datele publicate de enciclopediavirtuala.ro. mai arată că în secolul al XIX-lea, la etaj aveau loc baluri și spectacole de teatru.
Arendate și modificate de-a lungul anilor
Așa cum era obiceiul timpurilor de atunci, astfel de clădiri erau arendate pe o perioadă de câte un an. Astfel, hanul Vulturul negru sau Cerbul de aur (fostul hotel Minerul din timpul comunismului) au fost arendate, la rândul lor. Arendașii aveau obligația să asigure calitatea băuturilor și întreținerea clădirilor. Documentele studiate de istorici însă arată că uneori aceștia nu-și puteau plăti chiria, situație în care arendașii erau închiși în închisoarea orașului.
Aceeași publicație arată însă că dacă arendașii nu se găseau alți arendași, clădirea era întreținută de sfatul orășenesc.
Clădirea inițială era din lemn, construită pe un singur nivel, iar datele istorice arată că nu era un han luxos și nici nu era cel mai frecventat. De asemenea, se mai arată că oaspeții erau toți cazați în aceeași încăpere, în care erau paturi cu paie.
„Se cunosc mai multe inventare ale hanului Vulturul Negru. Înfăţişarea bucătăriei şi a cârciumii (cuptor, respectiv mese şi bănci din lemn de stejar, ferestre cu chenare din cositor) sunt cunoscute din inventarul din 1764. Oaspeţii au putut să joace popice, iar pentru cai a servit un grajd în curte. Acest inventar arată, că hanul la aceea dată o fost o clădire construită din lemn, cu un singur nivel, pe locul aripei actuale spre piaţă. Conform izvoarelor, Cerbul de Aur a fost hanul mai frecventat. Confortul nu era prea ridicat, se pare, că toţi oaspeţii au fost cazaţi în aceeaşi încăpere, în paturi cu paie”, mai arată sursa citată.
Deteriorarea clădirii a dus la preluarea de către sfatul orășenesc
Când arendașii n-au mai putut întreține clădirea, urmele deterirorării au început să fie tot mai vizibile. Astfel, în 1873, sfatul orășenesc a decis să intervină și a preluat clădirea. „Fiindcă hanul nobilului oraş, numit Vulturul Negru, situat pe piaţă este în stare atât de deteriorată, încât domnii străini din lipsa confortului (…) nu se mai cazează acolo (…), oraşul nobil având din această cauză nu numai pagube, dar şi necinstire, s-a decis că în limita posibilităţilor casei oraşului din direcţia străzii (strada Vasile Lucaciu) (…) să fie alipite nişte camere de oaspeţi. Din această cauză se solicită lui Gáspár Huzel să evalueze costurile şi să deseneze clădirea cu bun simţ …” , arată textul tradus din limba maghiară.
Din documentele păstrate reiese că arhitectul este același care a efectuat releveul bisericii Sfântul Ștefan, cunoscută azi ca „Turnul Ștefan”.
Se presupune, conform datelor existente, că imobulul a fost supraetajat în 1802, proiectele acestei faze de lucru existând încă în arhivele orașului.
„Stilul neoclasicist al acestei faze se observă cel mai bine pe faţada spre curte a aripii estice. În anii 1870 clădirea a fost modernizată în stil eclectic istoricizant (neorenascentist), această tratare a faţadelor caracterizându-l până la ultima reabilitare, când – pe baza unui proiect de faţadă din secolul al XIX-lea– clădirea a fost refaţadizată dinspre piaţă şi disnpre strada Vasile Lucaciu”, mai scrie sursa citată.
Nume mari, cazate la Vulturul negru
Mai multe personalități au fost găzduite, de-a lungul vremii, la hanul care este consemnat sub denuirea de Aquilla Nigra, Fekete Sas sau Schwarzer Adler. „Pe fațada dinspre strada Baia Sprie, pe o placă cu litere aurii, este consemnat un astfel de moment: <Itt szallt meg Petófi Sandor, 1847. Szept. 8-an> (în traducere: <Aici a fost găzduit poetul Petófi Săndor în 8 septembrie 1847>)”, este menționat în volumul „Clădiri, edificii, monumente și statui cu poveste” publicat de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, într-un proiecet realizat cu sprijinul Municipiului Baia Mare.
Tot în același volum se arată că în clădire a funcționat hanul până la 1870, când s-a instalat primăria orașului în clădire. „În primele decenii ale secolului al XX-lea, funcțiile clădirii au fost diferite. După anul 1918, primăria a revenit în acest imobil, iar în 1950, localul a fost preluat de Sfatul popular regional Maramureș, pentru ca în 1955 să revină primăria (sub numele de Sfatul popular orășenesc), care și-a avut aici sediul până în anul 1968”, se mai arată în volum.
De la han, la judecătorie
După această dată, aici a fost ăzduit pentru aproximativ doi ani Comitetul județean și municipal al Uniunii Tineretului Comunist (UTC), al Consiliului județean și municipal ale organizației pionierilor, iar după 1970, aici a funcționat Judecătoria. „În această ultimă perioadă, în curtea interioară a edificiului se afla una din cele două săli de judecată; în momentul eliberării acestor spatii, ca urmare a lucrărilor de restaurare efectuate, a fost recuperată muzeografic (azi în patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie) așa-numita „bancă a acuzatilor”. Cercetările efectuate în anii 2002-2004 au scos la iveală faptul că edificiul inițial a fost extins treptat prin construcții adăugate și încorporate construcțiilor vecine”, se mai arată în volum.
Reabilitată în proiectul „Millennium”
Actuala clădire, cunoscută ca „M1” după proiectul „Millennium” în cadrul căruia a fost reabilitată, este rezultatul unificării celor trei corpuri de clădiri învecinate. „Cel mai vechi corp este cel al hanului propriu-zis, iar cele mai vechi element de construcție identificate în cercetări sunt ruinele unei case cu pereți groși de piatră și o pivniță pavată cu pietre de râu. Începuturile acestor elemente pot fi încadrate în secolul al XV-lea, la fel ca și unele artefacte descoperite în zonă”, mai scriu muzeografii.
Potrivit acestora, o astfel de casă nu era una obișnuită în mediul urban din perioada medievală a orașului.
Clădirea de azi nu mai găzduiește negustori veniți la târg, nici nume importante ale istoriei. Aici au loc evenimente importante, ședințe, întâlniri, iar în o parte din clădire își au activtatea unele servicii ale primăriei.
Subsolul are parțial boltă cilindrică din carămidă. La parter, încăperile au bolți cilindrice, iar la etaj tavan drept. Șarpanta este în stil baroc și dă un aspect plăcut clădirii, ieșind mult în evidență în ansamblul arhitectonic al Pieței Libertății.
DirectMM.ro
