Unele dintre cele mai interesante obiecte cunoscute din istoria medievală a Băii Mari sunt, fără doar și poate, acele sigilii ale orașului. Cel mai vechi sigiliu al orașului Baia Mare a fost folosit de la mijlocul secolului al XIV-lea până în anul 1480. A rămas cunoscut pentru inscripția sa în limba latină. Se presupune că placa tiparului sigilar este opera unui meşter argintar din Baia Mare, după cum explică muzeografa Lucia Pop de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie (MJIA) Maramureș.
Pentru că, la acea vreme, Baia Mare era un oraș liber regal, avea mai multe privilegii (drepturi), care trebuiau cumva legalizate. Astfel, era nevoie de un sigiliu care să arate legalitatea și autenticitatea documentelor emise de conducerea orașului.
„Cel mai vechi sigiliu cunoscut al oraşului este cel octogonal, impresionant ca dimensiuni, formă şi realizare tehnică. Acest sigiliu, executat la mijlocul secolului XIV, folosit până în anul 1480 şi descoperit întâmplător în anul 1904, prin conţinutul inscripţiei în limba latină, ne transmite peste timp ceea ce considera comunitatea oraşului că era cel mai important pentru ea, în vremurile acelea: «Sigiliul oraşului Râul Doamnelor. Dragostea dintre cetăţeni este suprema tărie a oraşului» (Sigillum de Rivulo Dominarum. Mutuus Amor Civium Optimum est Civitatis Firmamentum)”, arată muzeografa Lucia Pop de la MJIA.
Tematica principală, legată de activitatea de minerit
Ea mai vorbește despre compoziția tematică a sigiliului, despre care spune că este legată de principala ocupaţie a membrilor comunităţii urbane, şi anume mineritul, și care a fost preluată de sigiliile următoare. „Astfel, sigiliul mic, din anul 1483, păstrează acea compoziţie stilizată, precum şi numele oraşului, «Sigiliul oraşului Râul Doamnelor, 1483» (S.(Igillum) Rivuli Dominarum 1483). Se presupune că placa tiparului sigilar este opera unui meşter argintar din Baia Mare”, explică ea.
Acest sigiliu a fost folosit până la mijlocul secolului al XVII-lea când a apărut un altul, care a păstrat, de asemenea, compoziţia tematică din câmpul central al vechiului sigiliu. „Acest tipar de sigiliu, nedatat, nu se ştie de ce, nu s-a statornicit, deoarece peste scurt timp se revine la modelul tiparului din anul 1483. Legenda, în limba latină, este: «Sigillum Civitatis Rivuli Dominarum», în traducere: «Sigiliul oraşului Râul Doamnelor”. Schimbări importante în conţinutul şi compoziţia sigiliilor următoare vor apărea doar în jurul anilor 1843 şi, mai târziu, după anii 1904”, mai explică muzeografa.
Sigilii pentru fiecare breaslă
Sigilii mai erau folosite și pentru breslele din Baia Mare, pentru a autentifica documentele oficiale emise de fiecare braslă în parte.
Spre exemplu, Breasla oralilor are un sigiliu cunoscut de la 1846, care conține imaginea unui ulcior specific producției locale băimărene și care pare să fie cel mai potrivit simbol al breslei. Deasupra ulciorului este gravată o coroană heraldică cu cinci raze, de la care pornesc elemente vegetale stilizate.
„Breasla olarilor din Baia Mare este atestată documentar în 19 februarie 1665, când judele regal din Satu Mare, Keczely Ioan cere consiliului orașului Baia Mare, printre alte categorii de meșteri, și olari, pentru a face sobe. Meșteșugarii organizați în bresle au avut un rol important în viața orașului și în dezvoltarea economică”, mai arată muzeografa.
