Centrul Rezidențial „Bunul Samarinean” din Coroieni are un nou director - 21 minute în urmă
Justiția taie, populiștii cad. Cine urmează? - 40 minute în urmă
Români la Campionatul Mondial al măcelarilor de la Paris - 45 minute în urmă
La mulți ani, Jandarmeria Română! - 51 minute în urmă
Se pun în vânzare online biletele pentru meciul ”tricolorilor” cu Austria - 12 ore în urmă
Coșmar pe stadion: Copii bătuți și amenințați cu moartea după derby-ul clujean - 13 ore în urmă
S-a stins Val Kilmer, actorul cu roluri memorabile în ”Top Gun”, ”The Doors” și ”Batman Forever” - 15 ore în urmă
Cinci minore românce, Jean-Claude Van Damme și un scandal care cutremură lumea filmului - 16 ore în urmă
Peste 45 de premii și mențiuni obținute de elevii de la „Lucaciu” la concursurile și olimpiadele de limba română - 16 ore în urmă
Tinerii din Dumbrăvița, coordonați de pr. Bogdan Ciocotișan, au participat la masa rotundă cu tema „Istorie, identitate și cultură locală în Parohia Ortodoxă Dumbrăvița în ultimii 100 de ani” - 17 ore în urmă
„Un’ te duci tu, mielule!”
Pentru fiecare dintre noi, Sărbătorile Pascale vin cu bucurie și credință. Oameni dragi alături, bucate tradiționale alese, voie bună. Perpetuarea acestei tradiții vine în contradicție cu propria noastră cultură față de miei. Inocenți și plini de viață, sfârșesc în jurul vârstei de o lună.
E o tradiție bine înrădăcinată în mentalitatea românilor. Sacrificarea mieilor reprezintă un ritual încă întâlnit într-o Românie cu tradiţiile şi obiceiurile estompate. Multora le repugnă sacrificarea unui animal aparent nevinovat. Dar şi mai mulţi români, gurmanzi sau nu, sunt adepţii păstrării ritualului sacrificiului mieilor.
Pentru evrei, Paştele înseamnă sărbătorirea trecerii de la robia egipteană la libertate. Și la popoarele indo-ariene, precum geto-dacii din care ne tragem originile, exista sacrificiul mieilor la sosirea primăverii, pentru a marca astfel renaşterea naturii. Pentru creştini, Paştele înseamnă trecerea de la moartea sufletului prin păcate, la viaţa cea veşnică prin intermediul jertfei şi învierii mântuitoare a lui Hristos.
Anual se taie circa 4 milioane de miei pentru această sărbătoare, în ciuda declarațiilor reprezentanților bisericii, care susțin în număr cât mai mare că, tăierea acestor animale nu are nicio bază canonică. Este imposibil ca om creștin sau pur și simplu empatic, să nu te întristezi, atunci când treci pe lângă piețe și auzi plânsetul micilor miei drăgălași, care au fost rupți de lângă mama lor și își așteaptă sfârșitul.
Poeți au exprimat în versuri sacrificarea animalelor pentru hrană și respectarea tradiției. Citindu-le sau recitindu-le, putem reflecta mai profund asupra relației noastre cu lumea naturală și cu animalele.
„Un’ te duci tu, mielule?
La pășune, domnule.
Ce să faci tu, mielule? Să pasc iarbă, domnule. Cin’ te mână, mielule? Ciobănașul, domnule. Ce asculți tu, mielule? Ce se-aude, mielule? Fluierașul domnule. Ce auzi tu, mielule? Coasa-n iarbă, domnule. Plângi de frică, mielule? Nu plâng, nu plâng, domnule Eu n-am lacrimi, domnule Am cornițe, domnule. Nu plângi, Nu plângi, mielule? Nu plâng, Nu plâng, domnule! Plâng ciobanii, domnule Latră cainii, domnule. Cin’ te taie, mielule? Măcelarul, domnule. Cin’ te mâncă, mielule? Dumneavoastră, domnule Cine moare, mielule? Și noi mieii, domnule Și voi domnii, domnule Noi cu toții, domnule. Ce rămâne, mielule? Acest cântec, domnule”.„Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea..
Tu, iartă-mă, fecioară, tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!”
Tu, iartă-mă, fecioară, tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!”
Dacă Paștele este un motiv de celebrare a vieții, mieii ar trebui să fie un simbol în inimi, nu în farfurie.
Lăcrimioara ZOTA