Aducere aminte: Gravura în sticlă, ridicată la nivel de artă la fabrica din Fărcașa - 9 ore în urmă
Povestea bisericii maramureșene din Limours, unică în Franța - 10 ore în urmă
De vorbă cu talentata Oana Năsui: „Muzica este pentru mine mai mult decât o pasiune; este un mod de a mă exprima, de a crea conexiuni și de a aduce bucurie celor din jur” - 10 ore în urmă
Ansamblul „Transilvania” pregătește noi surprize; Un spectacol aniversar unic va avea loc în luna martie - 12 ore în urmă
Programul ierarhilor în această duminică - 14 ore în urmă
Peste 83.000 de copii beneficiază de alocația de stat în județul Maramureș - 14 ore în urmă
Proteza dentară a lui Petro Petroffski – proză scurtă de Marian Ilea - 15 ore în urmă
Lume multă la Cavnic; Ce trebuie să știți dacă aveți de gând să mergeți zilele acestea la zăpadă - 17 ore în urmă
La Liceul Teoretic „Petru Rareș” Târgu Lăpuș se va desfășura primul atelier MERITO – Literație din acest an - 18 ore în urmă
LA MULȚI ANI, SENSEI! - 18 ore în urmă
Cum petreceau oamenii duminicile, odinioară
Dintotdeauna, omul şi-a simplificat viaţa, atât cât a fost posibil, punând accent pe cele trei lucruri esenţiale ale existenţei reale: mâncare, un acoperiș deasupra capului pentru familia sa şi, evident, perpetuarea speciei umane.
Pentru a ilustra simplitatea vieţii omului “de altădată” să ne întoarcem în spaţiul nostru mioritic, în care, surprinzător, acea existență era foarte bogată. Deşi nu erau televizoare color, calculatoare, internet, facebook, oamenii se aveau unii pe alții. Exista o bogată viaţă colectivă, care acoperea timpul liber şi necesitatea de a se distra şi de a comunica a românilor. Se făceau vizite reciproce între rude şi prieteni. A te anunţa în vizită, fără prealabile telefoane sau scrisori, era un fapt obişnuit. De obicei, zilele de duminică erau rezervate vizitelor.
Şi în mediul rural viaţa duminicală era foarte bogată. În primul rând erau horele în care fetele şi flăcăii satului petreceau . Acolo se legau prietenii care, de cele mai multe ori, duceau la căsnicii durabile. Multe dintre fete erau însoţite de mame curioase să vadă cu cine jucau odraslele lor şi dacă exista vreo perspectivă… La nunţi, în afară de invitaţi, participau tinerii satului care se încingeau în nişte avântate hore ţărăneşti.
Atmosfera era plăcută. În duminica şi în zilele de sărbătoare aveau loc binecunoscutele divanuri săteşti unde femeile se odihneau şi făceau schimburi multiple de păreri şi informaţii locale de ultimă oră. Bărbaţii îşi petreceau duminicile și sărbătorile pe la cârciumi unde ”la un pahar de vorbă” se discuta absolut orice.
Dar azi ce a mai rămas din toate acestea?
Viețile noastre sunt adesea o cursă contra cronometru în care ne străduim să respectăm termene limită, să onorăm responsabilitățile. Suntem presați să ne măsurăm succesul în cifre și realizări mari. Deși nu este nimic în neregulă cu ambiția și cu a-ți propune obiective înalte, problema apare atunci când acest lucru devine tot ceea ce contează. Uităm să ne bucurăm de lucrurile simple din viață. Ne criticăm aspru pentru fiecare greșeală sau nereușită, uitând să fim blânzi cu noi. Tehnologia ne-a condus într-un labirint al distracțiilor permanente. Petrecem mult prea mult timp în fața ecranelor, verificând notificări și fiind captivați de conținutul online. În acest proces, uităm să ne mai desprindem de gadgeturi și să ne întoarcem la momentele simple, cum ar fi o discuție cu prietenii sau o privire în ochii cuiva drag.
Foto: Adevărul
Lăcrimioara ZOTA