Florea Mureşanu s-a născut în satul Ciubanca din judeţul Cluj, la 8 iulie 1907. Părinţii săi, Gheorghe şi Maria, erau ţărani săraci, neştiutori de carte, care au muncit din greu peticul de pământ avut în proprietate, sau pe la casele celor mai avuţi, pentru ca cei patru copii dăruiţi de Dumnezeu să îndure mai uşor lipsurile vieţii. Dovedindu-se silitor într-ale cărţii, micul Florea este dus de părinţii săi, la îndemnul învăţătorului din sat, la liceul „Andrei Mureşanu“ din Dej. Cu sprijinul familiei, muncind cu ziua, cu meditaţii oferite colegilor mai înstăriţi, obţinând an de an bursă, Florea Mureşanu a reuşit să termine liceul, iar în 1926 să se înscrie la Academia Teologică Ortodoxă din Cluj, încheind studiile cu distincţia „Magna cum laude“. În paralel, a urmat şi cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere la Universitatea din Cluj. Calităţile tânărului teolog au fost remarcate de cei responsabili din cadrul Patriarhiei Române, care l-au trimis cu o bursă de studii la Universitatea din Strasbourg, ca preot la catedrala din metropola Transilvaniei, începând din ianuarie 1934. Totodată, părintele Mureşanu a primit sarcina de profesor de educaţie religios-morală la cursul profesional de ucenici din Cluj. Florea Mureşanu a primit titlul de doctor în teologie la 6 noiembrie 1948. Pe plan bisericesc, Florea Mureşanu a sprijinit continuarea şi dezvoltarea acţiunilor de catehizare a tinerilor şi a adulţilor, a încurajat publicistica ortodoxă şi a îndemnat pe credincioşi să nu-şi uite trecutul, prin tipărirea în 1946 a lucrării „Biserici şi preoţi din protopopiatul ortodox al Clujului“. În anii care au urmat, a ales să rămână alături de episcopul său şi să se supună rigorilor politicii prudente a Bisericii faţă de regimul comunist, deplin instaurat din 1948, aşa cum a fost ea propusă de patriarhul Justinian şi acceptată de majoritatea ierarhiei. Devine astfel membru al Frontului Plugarilor şi „activist“ în Sindicatul funcţionarilor publici – Secţia Culte – Cluj.
Din acest motiv, a fost numai o chestiune de timp ca protopopul ortodox al Clujului să fie arestat. Reţinerea lui Florea Mureşanu s-a produs în 1952, în condiţiile politicii generale a regimului de „reeducare prin muncă“ a „reacţionarilor“ şi al frământărilor cu caracter religios din Cluj care au condus, printre altele, la desfiinţarea Institutului Teologic creat în 1948 din fosta Academie Teologică. Părintele a scăpat „doar“ cu o trimitere la muncă forţată la Canal, unde a petrecut un an de zile. Eliberat în primăvara anului 1953, i se refuză reîntoarcerea la parohia sa (vestita Biserică din Deal), trebuind să plece în Maramureş, la parohia vacantă Suciu de Sus. Aici, mai precis în cătunul Breaza, părintele pune în aplicare ceea ce făgăduise lui Dumnezeu în perioada cât fusese la canal, anume că, după eliberare, va ridica un lăcaş de rugăciune, în semn de laudă şi mulţumire.
Aşa s-a născut schitul „Sfânta Treime“, format dintr-o bisericuţă de lemn şi două chilii, unde părintele duce viaţă de mănăstire, în condiţiile în care nu exista o casă parohială, iar soţia îl părăsise. Aici şi-a petrecut părintele Florea Mureşanu următorii ani, până la noua arestare din noaptea de 11/12 iunie 1958. Desfăşurată cam în aceeaşi perioadă cu arestările altor reprezentanţi de frunte ai Bisericii Ortodoxe Române, reţinerea părintelui Mureşanu se înscrie în politica generală din acea perioadă a statului comunist de distrugere a elitelor ecleziastice ortodoxe. Trecutul său „pătat“ de relaţii cu persoane „compromise“ (precum episcopul Nicolae Popovici, Ioan Iovan şi vieţuitoarele de la Mănăstirea Vladimireşti), atitudinile sale din primii ani de după încheierea războiului la care s-au adăugat devotamentul cu care şi-a îndeplinit misiunea preoţească la Suciu de Sus şi biblioteca plină de cărţi „mistice“ sunt cauzele arestării părintelui. Oficial, Florea Mureşanu a fost acuzat de spionaj, subminarea autorităţii de stat şi împiedicarea „operei“ de colectivizare în comuna Suciu de Sus. A fost judecat şi condamnat la 25 de ani de închisoare. A trecut prin mai multe închisori, ajungând în cele din urmă la Aiud, unde moare pe 4 ianuarie 1963, trupul său pierzându-se printre miile de cadavre din groapa comună a sinistrei închisori.Î n memoria lui s-a ridicat un bust în fața bisericii iar Școala Gimnazială din Suciu de Sus îi poartă numele.
„Însă, pentru a putea indica calea cea dreaptă, trebuie tu însuţi să o cunoşti, să o înţelegi, să te identifici cu ea. Existenţa interioară a lui Florea Mureşanu a fost o permanentă căutare a lui Dumnezeu şi a căilor Sale. Unul dintre versetele sale de suflet era cel din Deuteronom, 4, 29: „Îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău“. Dumnezeu ne cheamă la el, ne spune la un moment dat părintele Mureşanu, însă noi nu auzim această voce din pricina „deşertului zgomot al preocupărilor exterioare“: „A căuta pe Dumnezeu, spune foarte frumos părintele, întâi de toate înseamnă a face tăcere în noi înşine“.
Iubindu-şi neamul, părintele Mureşanu a fost preocupat ca acesta să nu uite care sunt temeliile pe care îşi poate construi o existenţă adevărată. Iar una din aceste temelii este cartea, cartea care adună cuvinte, cuvinte care dau sensuri.
„Părintele Florea Mureşanu a fost un om de omenie aleasă, cu o autoritate deosebită, un om al rugăciunii, al muncii şi al jertfei pentru Hristos… În detenţie, în nişte condiţii insuportabile, când vedea că unul moare azi, unul mâine, a promis că, dacă va scăpa cu viaţă, o să ridice un altar Domnului. După doi ani de căutări, găseşte un loc potrivit pentru a construi promisul altar în poiana din Dealul Breaza… El a sădit în mine dragostea pentru Hristos… Începând din anul 1990, am reluat – ca un ucenic adevărat – lucrarea începută de părintele Florea, rectitorind Mănăstirea «Sfânta Treime» în poiana din Dealul Breaza… Visul părintelui Florea s-a împlinit, altarul s-a ridicat din nou“ (protosinghel Gavriil Burzo, ucenic al părintelui Florea Mureşanu).
„Carturar de seama, patriot desăvârșit, intelectual de prima mână, scriitor original si mai presus de toate, preot adevarat, prieten cu Blaga, iubitor de viață duhovnicească și pregătit să îmbrace haina călugarească, preotul Florea Mureșanu este unul din miile de martiri pe care i-a dat Biserica Ortodoxa”, spunea despre dânsul Arhiepiscopul Iustinian al Maramureșului și Sătmarului.
Cea mai înaltă ştiinţă e să ştii ca să trăieşti, sau e să ştii să mori! Dacă soarta te aruncă printre oamenii mişei, mai bine să te ucidă, decât să trăieşti ca ei.”
Lăcrimioara ZOTA
