De Ziua Culturii Naționale – despre oameni ce dau universalitate culturii noastre… și Maramureșului - 12 ore în urmă
„Mihai Eminescu și vocația enciclopedismului”, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare - 13 ore în urmă
Ansamblul „Transilvania” vă invită la trei concerte extraordinare de folclor și artă; Ce artiști sunt invitați - 13 ore în urmă
Ziua Culturii Naționale a fost marcată la bustul poetului Mihai Eminescu din Sighetu Marmației - 13 ore în urmă
Editorialul de miercuri: Perioada medievală băispreană - 17 ore în urmă
Respect și credință pentru munți și izvoare la Băiuț - 18 ore în urmă
Colegiul „Vasile Lucaciu” găzduiește competiția Maramu’ Division din cadrul campionatului Blue Horizon Championship - 18 ore în urmă
Câți vizitatori a avut Planetariul Baia Mare în 2024 - 19 ore în urmă
La Sighetu Marmației s-a organizat atelierul „Eminescu – Arhitectul viziunilor de lider” - în urmă
Public numeros la lansarea noilor numere ale revistei de patrimoniu cultural „Memoria Ethnologica”; Elevii Școlii Populare de Artă au oferit și mai multă culoare evenimentului - în urmă
Mărioara Bran din Fărcașa duce mai departe meșteșugul confecționării și ornării costumului popular
Avem un deosebit respect pentru cei care respecă și duc mai departe tradițiile stămoșești.
Pe pagina comunei Fărcașa a fost publicată povestea unei doamne deosebite, Mărioara Bran, care duce mai departe meșteșugul confecționării și ornării costumului popular.
„Acum peste 70 de ani, la țară se purtau doar haine făcute în casă. Erau bani puțini și nu mulți își permiteau să se îmbrace „de la magazin”.
Am crescut într-o familie în care ne făceam aproape totul: de la mobilă și tot ce era din lemn (tata a fost Găvrila Morarului-tâmplarul satului) până la tot felul de obiecte de îmbrăcăminte. Eu am învățat să cos încă de mică, de la măicuța și de la bunica mea. Cu multă răbdare, în serile lungi de iarnă, la lumina lămpii mama și bunica țeseau și coseau cele trebuincioase prin casă. Încet, încet am învățat și eu acest meșteșug, mai ales că mama a plecat într-o altă lume încă de tânără, iar eu a trebuit să mă descurc cu gospodăria, fiind fata cea mai mare și având un frate mai mare și încă doi frați și o soră mai mici decât mine.
Dar Dumnezeu ne-a ajutat și am răzbit prin viață. De la vârsta de 24 de ani, timp de 11 ani am tricotat acasă. Apoi am lucrat în croitorie, iar de 20 de ani de când m-am reîntors în Fărcașa fac ocazional costume populare. Și le fac nu pentru a mă îmbogăți, ci pur si simplu din pasiune!
Am cusut pentru fetele mele, care sunt căsătorite și locuiesc în Germania și Italia, dar am cusut și pentru alte persoane. Am făcut o comandă de mai multe costume complete pentru o vecină stabilită în Italia pentru că acolo e musai să meargă la Biserica românească în costum popular. Am făcut spăcelul (completat cu cipca făcută de Mărioara Lucreții) și cămășile pentru coriștii de la Biserica ortodoxă Fărcașa. Păstrez și acum în lădoi sau în dulapuri diferite costume vechi, cămăși cu guler și pumnășei cu călcătură și cu platcă la spate cusute numai cu ață alba apoi mai am costume cusute pe desen, cu mâna, împodobite cu diferite motive florale sau geometrice, lipideauă (cerceafuri), fețe de masă cu cipcă (dantelă) și broderie de mână precum și niște obiecte de care mă simt și mai legată pentru că sunt rămase de la măicuța mea: perdele cu coște (pătrățele) și cu trăsături pentru geamuri. Dar, toate mi-s tare dragi și nu mă-ndur să le dau.
Chiar ieri am avut parte de o mare surpriză, vecina Viorica a găsit într-un lădoi costumul de mire al tatălui său, Iulianu lui Pilanci, vechi de aproape 100 de ani. Cămașa este făcută din pânză țesută în război, cu guler, pumnășei și piept ornamentate cu motive geometrice și cu călcătură, cu platcă la spate iar gacile sunt neobișnuit de mari, făcute din 6 coți de pânză și prinse cu brăcinar. Cu cât era mai avut mirele cu atât erau mai largi gacile.
Regretul meu este că nu am găsit încă pe nimeni căruia să-i transmit meșteșugul confecționării costumului popular traditional românesc. Cred că ai nostri conducători ar fi bine să se gândească că este momentul să păstrăm moștenirea rămasă de la străbuni, să țesem, să coasem si să ducem mai departe, în timp, valorile si credințele noastre!”, declară Mărioara Bran, potrivit paginii comunei.
Multă sănătate îi dorim și spor în continuare!