Donație prețioasă pentru Casa Muzeu din Rogoz - 41 minute în urmă
19 polițiști maramureșeni au ieșit la pensie la final de 2024 - 2 ore în urmă
PS Iustin: „Mulțumim cu evlavie smerită în genunchi Bunului Dumnezeu pentru binecuvântările pe care le-am primit în anul ce a trecut” - 2 ore în urmă
Editorialul de miercuri: Biserica din Bogdan Vodă - 3 ore în urmă
Valea Sibila de la Strâmbu-Băiuț – Valea Zeiței - 4 ore în urmă
După 18 ani de la integrarea în Uniunea Europeană, România a intrat în Schengen - 4 ore în urmă
Pr. Adrian Dobreanu: 1 ianuarie, întreită sărbătoare la început de an - 8 ore în urmă
Mocănița, bucuria turiștilor pe perioada Sărbătorilor de iarnă - 14 ore în urmă
În prima zi din an este sărbătorit Sfântul Vasile cel Mare - 16 ore în urmă
Mesaje pornite din suflet, de la Oameni care fac cinste Maramureșului - în urmă
Cenaclul Scriitorilor din Maramureș și-a reînceput activitatea
Deschiderea oficială a anului cenaclier 2024-2025 din cadrul Cenaclului Scriitorilor din Maramureș a avut loc sâmbătă, 5 octombrie de la ora 11:00 la Biblioteca Județeană „PetreDulfu”, în sala de cenaclu „Ion Burnar”.Profesorii care au fost prezenți la eveniment au fost sărbătoriți de Ziua Mondială a Educației și a Profesorului, fiind felicitați în semn de apreciere și recunoștință pentru munca pe care au prestat-o sau încă o mai prestează în domeniul educațional. Prima ședință de cenaclu din acest an a fost marcată de prezența scriitorului Ștefan Aurel Drăgan, fost secretar al Cenaclului Scriitorilor din Maramureș și membru al Cenaclului din Satu Mare. Scriitorul a recitat o serie de poezii impresionante și pline de emoție, acest cenaclu reprezentând o parte foarte importantă a vieții și a carierei literare a acestuia.
ÎN BRAȚELE LARGI CÂT O LUME- poezie de Ștefan Aurel Drăgan
Eu sunt cel mai bun copil al lumii, dar am greșit
când m-am aruncat de-a borbocu și m-am trezit în basm, într-un loc pe care altul mai bun
decât mine 1-a vrut, când mama m-a plâns pentru nemângâiere, dar și pentru o frumoasã
neascultare,
când am refuzat sã aplaud goronul căzut la Hotare și, mai târziu, spectacolul morții, a
strigătului de spaimã în fața luminii, a celui din urmã prune rămas,
când tata își mai scutura ramäsitele de pe a razboinicului su scut.
Eu nu am putut
să-l apăr cu propriile mele himere;
l-am mai durut
fugind mereu de spaime străine
și în brațe largi cât o lume aruncându-mă.
Am greșit când pe frații mei i-am uitat tot mai des; tot mai harnic și plângând,
am alergat dupã ei prin desisul lumii, când pe cei mai aleși oameni de pe acest bulgăr
scărpinat pe spinare, cu bârsa de mesteacăn –
cei alungati din piatra marmatiei –
asezati pe plugul istoriei la odină sub urnitur
i-am chemat spre mine cu nespusă măsur.
Am vrut sã fiu cel mai frumos prunc la straja din mijlocul satului,
dar nu am reușit sã trec în genunchi pe sub rosia panglică pe unde au trecut bivolii lui luănu
lui Andrei ingenunchiati, nu am reusit să dăinuiesc o cetate împotrivă,
dar am dăinuit o frumoasă fereastră, o amintire
ce o port cu mine ca statornicã baricadă.
Creațiile autorului Ștefan Aurel Drăgan au ajuns la inimile tuturor celor prezenți la eveniment, întrucât ele au fost lăudate de cei mai de seamă membrii precum: Nicolae Scheianu, membru fondator al cenaclului, Lotica Vaida, Maria Berciu, Flavia Foltoș și Gelu Dragoș.
Larisa Viragh