Aducere aminte: Cu Lenuș la săniuș pe derdeluș

Iernile nu mai sunt ca odinioară. Nu mai e ger și nici zăpadă din belșug.

Cei de la Centrul Culturii Tradiționale Maramureș ne reamintesc cum era atunci și cât de fericiți erau copii și cum se jucau.

„A fost odată… Să îți amintești copilăria înseamnă să retrăiești vârsta bucuriilor, a imaginației, despre tărâmul poveștilor, despre o lume unde totul este posibil. O lume mirifică unde ne pierdeam în jocuri cu sania pe dealuri înzăpezite sau pe gheața sticloasă.

Într-o astfel de lume ne poartă Ileana Drăguș, (Lenuș), la săniuș pe derdelușurile din satul ei natal, Oncești. „Mie tare mi-o plăcut săniuța. Ne adunam coconi de aceeași vârstă. Era o coastă în capătu’ grădinii de la casă, ce dădé înt-un zăvoi, unde o fo’ oaricând o moară veche. Și acolo ne ducem cu sania, mai rar, că era tare abruptă coasta și greu de urcat înapoi, da săniușu era bun.

Da’ ne mai ducém și în capătu’ uliții. Acolo era alt pericol, era destul de aproape de râul Iza.

Tata făcé săniuță din lemn și puné o ață la ea. Și pă uliță ne trăgém unu’ pă altu’. Ca să protejeze copiii, să nu ptice di pă sanie, să puneu niște coarne ca de berbec din lemn. Șidé tata pă un scaun și aducé poptiru de șmirghel și freca bine tălt’ile (tălpile) și ștopte (scuipa) pă ele. Apoi le freca cu o cârpă aspră din câlți, ca să alunece săniuța bine”, scrie Corina Isabella Csiszár.

Foto – Mihai Ian Nedelcu, Dan Dinescu