Mircea Cantor este unul dintre aceștia. Unul dintre cei mai mari artiști contemporani. S-a născut la Oradea, s-a stabilit la Paris în urmă cu mulți ani și spune despre sine că ”trăiește și lucrează pe Pământ ”. E artistul ce a știut să-și păstreze rădăcinile românești, dar să le dea, prin arta sa, aripi spre universalitate.
Pictor, sculptor, desenator, regizor, artist al avangardei conceptuale, Mircea Cantor a câștigat două dintre cele mai importante premii acordate artiștilor contemporani : Premiul Ricard (2004) și Premiul Marcel Duchamp (2011), iar operele sale sunt prezente în colecțiile marilor muzee și galerii ale lumii. Centre Pompidou – Paris, MoMA – New York, Museo Reina Sofia – Madrid, Castello di Rivoli – Torino, Louis Vouitton Foundation – Paris sunt doar câteva dintre acestea. Din 2023, o lucrare semnată de Mircea Cantor (”Avioane și îngeri”) este expusă permanent la sediul UNESCO de la Paris, alături de lucrări semnate de doi titani ai artei mondiale : Pablo Picasso și Alberto Giacometti.
În anul 2019 a fost decorat cu ordinul “Ofițer al Artelor și Literelor” de către statul francez și cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler de către statul român.
Recent, a ajuns în atenția publicului din România (și de pe întreg mapamondul) datorită colaborării cu casa de modă Dior : a fost invitat să reinterpreteze celebra geantă Lady Dior pentru o ediție exclusivistă. Modelul său se numește ”Grădina Raiului” și are motive tradiționale românești, inspirate de pe un cojoc din zona Bihorului. ”Am vrut să aduc un omagiu unui neam de artizani și meșteșugari care mențin flacăra vie prin intermediul unei reînnoiri permanente a ceea ce putem numi o tradiție și un savoir faire universal”, mărturisea artistul. Și ce omagiu aduce prin arta sa ! Și nu numai Bihorului natal, ci întregii țări. Iar un loc aparte în sufletul și în creația sa îl are Maramureșul.
”Cred că, undeva, în esența mea, sunt moroșan, chiar dacă nu m-am născut acolo!” spunea Mircea Cantor într-un interviu. Iubește Maramureșul, oamenii autentici, ce știu încă să țeasă cerge, ori să dăltuiască în lemn arcuri de trimf, spre nemurire. Are un respect deosebit pentru meșterii populari și, de ani buni, colaborează cu aceștia : aduce experiența Maramureșului în arta sa și, prin arta sa, în lume.
A ajuns pentru prima dată în Maramureș în anul 2007, la Bârsana, unde a remarcat porțile de lemn, încărcate de simboluri, pe care le va numi adevărate ”porți de rai”. A vizitat apoi Muzeul Satului de la Sighetu Marmației, unde a descoperit fusul cu zurgălăi (pe care îl va integra ulterior în instalațiile sale).
Arta vie a Maramureșului l-a făcut pe artist să imagineze, deja, proiecte în care aceasta să fie inclusă. Astfel că, legătura artistică a lui Mircea Cantor cu Maramureșul începe în 2008. Atunci a întâlnit-o pe preoteasa Victoria Berbecar, una dintre cele mai cunoscute țesătoare ale Maramureșului, care a contribuit la revitalizarea tradiţiei ţesutului de covoare cu culori vegetale în Botiza. Împreună cu Victoria Berbecar și cu femeile din Botiza, artistul a realizat celebra sa lucrare ”Avioane și îngeri”, pe care a expus-o pentru prima dată (alături de covoarele maramureșene ale Victoriei Berbecar), în Anglia (la Oxford, Bristol și Camden). Peste câțiva ani, în 2011, covoarele țărănești ale Botizei și ”covorul zburător” al lui Mircea Cantor vor ajunge departe, peste ocean, în Statele Unite ale Americii, într-o expoziție organizată la Maison Française, centrul cultural al Ambasadei Franţei din Washington.
Nu doar arta țesutului tradițional din satele Maramureșului i-a atras atenția artistului vizual, ci și sculptura în lemn și olăritul. Pentru expoziția de la centrul de artă contemporană de la Bristol din 2008, o poartă maramureșeană a devenit ”Arc de Triumf”. Iar pentru aceasta a colaborat cu meșterul popular Vasile Bârsan. Lucrarea ”Arc de Triumf” este o poartă maramureșeană sculptată în lemn de stejar, încrustată cu spirala ADN-ului (reinterpretare a motivului funiei) și acoperită cu foiță de aur, simbol al luminii și al sacralității. ”Arcul de Triumf” al lui Cantor a fost expus apoi la Paris, la Grand Palais și a ajuns până în China, la Expoziția Universală de la Shanghai.
În același 2008, Mircea Cantor l-a cunoscut pe meșterul Petru Pop din Breb, dar și pe Gheorghe și Viorica Pop, fiul și nora acestuia. Așa a început colaborarea pentru proiectul pe care îl pregătea pentru Modern Art Museum din Oxford, dar și pentru alte proiecte ce au urmat : cu Gheorghe a lucrat la ”Anima” – proiect expus la Roma în 2012, iar Viorica a țesut prima cergă cu avioane și îngeri. De fapt, chiar prima lucrare despre Maramureș e realizată în colaborare cu Gheorghe Pop : ”Hiatus” – un fus cu zurgălăi sculptat direct pe un trunchi de copac, în mijlocul pădurii (nod dacic imposibil de desfăcut, simbol al unirii între două lumi, între două concepte…).
De asemenea, atunci a colaborat pentru prima dată cu meșterul popular Tănase Burnar din Săcel, ce a realizat, pentru o instalație a artistului (”Când ulciorul e izvor”), ulcioare de ceramică dacică. Instalația a fost prezentată și în anul 2022, la Muzeul Țăranului Român, în cadrul proiectului ”Tradiție circulară (înapoi la natură)”.
Și tot atunci a fost prezent pentru prima dată la Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă ”Marmația” de la Sighetu Marmației, unul dintre cele mai importante festivaluri de gen din țară, festival la care va reveni în 2023, când va petrece Crăciunul în Maramureș, la Vișeu de Sus și va descoperi cel mai spectaculos obicei de iarnă din zonă, ”Viflaimul”. Măști și obiecte de ritual legate de sărbătorile de iarnă vor fi subiect al unor creații și expoziții ale artistului.
De la poarta maramureșeană, Mircea Cantor și-a îndreptat atenția spre casele Maramureșului – semne și simboluri încrustate în lemn – ducându-le, din inima Maramureșului, în inima Europei. Pornind de la o casă tradițională, în 2012 a realizat instalația ”Prag resemnat” (o casă maramureşeană cu pereţii adunaţi de o funie sculptată în lemn – motivul funiei apare frecvent în arta sa) pe care o va expune în Belgia, în cadrul unei expoziții urbane organizată de Muzeul de Artă Contemporană din Gent (unde au participat 41 de artiști din întrega lume), dar și în Grădinile Tuileries din capitala Franţei. Alături i-au fost meșterii din Maramureș și diacul Ioan Opriş din Breb. Acesta a creat și un ”verș” al lemnului, aducând, astfel, creației, o încărcătură ritualică aparte.
În perioada aprilie 2013 – aprilie 2014, Muzeul Naţional de Artă Contemporană din București a găzduit prima expoziţie personală a artistului în România. În cadrul acesteia, unul dintre invitați a fost Vasile Oanea din Breb, fotograful satului, cu prima sa expoziție de fotografie.
În 2015 a realizat, alături de femei din trei sate ale Maramureșului (Breb, Poienile Izei și Botiza), o lucrare de 5×10 m, intitulată ”Anthroposynaptic”, cu care a participat la Art Basel. Mircea Cantor a unit într-un tablou supradimensionat câteva zeci de cămăşi adunate din satele maramureşene, sugerând, parcă, prin funiile ce le-au unit, legătura dintre noi, dintre trecut și viitor, dintre moștenirea înaintașilor și generațiile viitoare. Ileana Bozai din Breb a creat și o ”strigătură a cămeșii”, pentru că artistul și-a dorit, și în acest fel, să pătrundă în profunzimea tradiției. Lucrarea face parte acum din colecția Louis Vuitton Foundation. Câți dintre noi știam că Louis Vuitton are în colecție cămeși moroșenești ?
În 2019, la Paris, Mircea Cantor a îmbogățit Sezonului Cultural România-Franța cu creațiile sale. Nici aici nu a lipsit Maramureșul. De această dată, invitații artistului au fost Ioan Pop și Grupul Iza, oamenii ce au puterea de a transmite, prin cântec, esența Maramureșului autentic.
În 2020 a realizat, în colaborare cu o țesătoare de cerge din Săpânța, o serie de cerge (cerge cu vârste și cifre) ce vor da naștere expoziției ”Mâini adjectivând munca”, ce a ajuns tocmai în Nepal, la Trienala de la Katmandu, în 2022. Tot în 2022, la Muzeul Țăranului Român, împreună cu Teodor Frolu a dedicat un eveniment cânepii – ”[În]toarcem cânepa spre viitor”. În cadrul acestuia, a avut loc un performance cu moroșence din Breb ce torceau cânepa și cântau cântece de ritual, create special în legătură cu lucrările artistului.
Prima sa sculptură în bronz, ”Linii de fugă”, a fost realizată tot în Maramureș – la Făurar Art din Baia Mare. Proiectul cu care a participat la Paris Photo Fair, intitulat ”Priceless treasure” (Comoară neprețuită) pornește de la un țol din Maramureș….
Și, să nu uităm : o fotografie ce a făcut, nu demult, înconjurul lumii, îl reprezintă pe artist purtând o ”geantă tradițională” – traista Maramureșului, alături de celebra geantă Dior. Iar pe banduliera genții stă scris :”Artisans are rope” ! Artizanii sunt funia !
Cu acest crez artistic și colaborând cu artizanii, cu meșterii Maramureșului, Mircea Cantor a arătat lumii întregi că maramureșenii ”au ceva universal prin modul în care abordează lumea lor”.
Dr. Anuța Pop
Foto credit : Mircea Cantor
