Pe coridoarele senine ale Senatului României, tradiționalul zgomot de pași și ecoul formalităților s-a transformat brusc într-un vacarm al nemulțumirilor. Ilie Bolojan, proaspăt încoronat cu mantia reformatorului, a decis că este momentul pentru o primenire, anunțând reducerea personalului instituției cu aproape 200 de posturi și introducerea concursurilor pentru angajările permanente. Un gest ce ar putea fi interpretat drept o lecție dură de eficiență administrativă sau, pentru unii, o invitație la revoltă mascată sub termenii reorganizării.
Departe de a fi o simplă conferință de presă, evenimentul a degenerat rapid într-o manifestație spontană. „Stimați colegi, eu vă respect”, a încercat Bolojan să calmeze spiritele, în timp ce huiduielile își croiau drum către el. Cuvintele sale păreau însă să alunece pe o oglindă rece, căci angajații – funcționari cu ani de vechime, consilieri și chiar șoferi – își făceau cunoscută nemulțumirea. Cristina Tarteață, o voce reprezentativă a Comisiei de Transporturi, a sintetizat sentimentul general: „Dacă există oameni angajați fără concurs, să dea concurs. Dar majoritatea dintre noi nu ne regăsim în această situație”.
Reorganizarea: promisiune sau pragmatism brutal?
Ilie Bolojan nu s-a limitat la cuvinte. Documentul său, înaintat Biroului Permanent al Senatului, pare mai degrabă o radiografie rece a eficienței instituționale. Posturile se reduc de la 796 la 618. Direcțiile și serviciile se comprimă, iar flota de mașini suferă un regim dietetic sever. Totul este justificat prin nevoia de a reduce cheltuielile și de a eficientiza activitatea.
Un dans al cifrelor și… al nervilor întinși
Măsurile propuse includ:
- Reducerea personalului din cabinetele senatorilor, comisiile parlamentare și grupurile parlamentare.
- Raționalizarea flotei auto, cu un șofer la fiecare 10 senatori, o decizie care sună mai degrabă ca o glumă amară pentru cei care consideră aceste funcții drept privilegii de neatins.
- Implementarea cartelelor electronice, o măsură ce denotă o neîncredere subtilă în prezența fizică a funcționarilor.
Bolojan vede însă în aceste schimbări nu doar o necesitate, ci și o declarație de intenție: „Avem nevoie de personal corect dimensionat și profesionist, astfel încât să nu risipim banul public”.
Sindicatele în tranșee condamnă: „Un proiect grăbit și nedrept”
Reacțiile sindicatelor nu au întârziat să apară. Funcționarii publici parlamentari, personalul contractual și șoferii din Senat au transmis un comunicat dur, în care acuză graba și lipsa de transparență a procesului. Reducerea cheltuielilor pare să fie un scop mai presus de criteriile obiective, ceea ce stârnește îngrijorări și frustrări.
Opoziția intră în joc: mai mult sau… mai puțin Senat?
În timp ce Ilie Bolojan luptă să-și impună viziunea, Claudiu Năsui de la USR a intervenit cu o notă mai tăioasă: „Domnul Bolojan greșește când vrea să dea afară 200 de funcționari. Ar trebui să dea afară 400”. Declarația sa, departe de a calma spiritele, a adăugat sare pe rana deschisă. Mai mult, Năsui a ridicat problema fundamentală: existența însăși a Senatului.
„Românii au votat pentru un parlament unicameral, dar nimic nu s-a schimbat. Senatul a rămas o relicvă a trecutului, alimentată de banii contribuabililor”, a tunat Năsui, adăugând că reorganizarea ar fi trebuit să înceapă chiar cu reducerea numărului de parlamentari.
Reforma, între ideal și practică
Bolojan vede această reorganizare drept o șansă pentru Senat de a deveni un model de eficiență administrativă. Criticii săi o percep, însă, ca pe o lovitură sub centură, o încercare de a masca sub sintagma „reducerea costurilor” un adevăr mai sumbru: fragilitatea instituțională și neîncrederea în propriii angajați.
În mijlocul acestui tumult, reforma Senatului pare mai degrabă un joc de șah, în care fiecare mișcare atrage un contratac. Dacă va reuși Ilie Bolojan să demonstreze că măsurile sale nu sunt doar un exercițiu de imagine, ci un pas real spre modernizare, rămâne de văzut. Cert este că, între huiduieli și ironii, soarta Senatului României a devenit subiectul unei noi drame naționale.
Se pare că modelul lui Bolojan este un factor de inspirație, deoarece, în această dimineață, președintele PSD al Camerei Deputaților, Ciprian Șerban, a anunțat că va reduce peste 200 de posturi : „Vă voi spune săptămâna viitoare, luni, concret, ce tai, de unde tai, cât tai … O să vin cu un plan de măsuri și atunci o să vă prezint memorandumul”.
