Mănăstirea Moisei se pregătește de hramul de iarnă - 2 ore în urmă
La Biblioteca Județeană Baia Mare a avut loc o altă întâlnire din seria de conferințe „Provocările gândirii – incursiune în cunoașterea omului”, susținute de Marcel Mureșan - 3 ore în urmă
Povestea scrisului – o călătorie prin timp la Școala Gimnazială Baia-Sprie - 3 ore în urmă
Activitate de conștientizare la Școala „Ioan Mihalyi de Apșa” - 3 ore în urmă
FCSB va întâlni Manchester United - 3 ore în urmă
„Fii inteligent, NU violent” – campanie desfășurată în Sighetu Marmației - 7 ore în urmă
Programul „Masă sănătoasă” continuă pentru cei peste 500.000 de copii din România - 8 ore în urmă
România, centrul șahului european în 2025 - 9 ore în urmă
Julia Sauter strălucește pe gheață: locul 8 după programul scurt la Europenele de la Tallinn 2025 - 9 ore în urmă
Târgu Lăpuș, Exercițiu de simulare a unui incendiu la Penny Market - 9 ore în urmă
Din Medieșu Aurit în Caraibe
Într-o zi încărcată de simbolism istoric, 24 ianuarie, când România celebrează Mica Unire, cultura românească și-a făcut simțită prezența pe meleaguri exotice. Primarul comunei Medieșu Aurit, Marian Torok, a semnat un acord de înfrățire cu orașul Monte Cristi din Republica Dominicană, o premieră pentru România. Conform publicației ObiectivSM, acesta este primul astfel de protocol încheiat între o unitate administrativ-teritorială românească și una din Caraibe.
Momentul a fost marcat festiv: imnul național al României a răsunat la mii de kilometri de țară, iar delegația condusă de primar a purtat, simbolic, numele comunei, al județului Satu Mare și al României peste Atlantic. Primăria a numit evenimentul „istoric” și a subliniat importanța acestui gest cultural, menit să promoveze tradițiile românești într-un colț de lume cu totul diferit.
Totuși, acest demers ridică întrebări care merită o reflecție mai atentă. Care sunt beneficiile concrete ale unei astfel de înfrățiri pentru locuitorii comunei Medieșu Aurit? Cum va contribui acest parteneriat la dezvoltarea locală sau la schimburile culturale reale? Se deschid, într-adevăr, oportunități economice, turistice sau educaționale, ori rămânem doar la nivel de gest simbolic?
Mai mult, în condițiile în care administrațiile locale din România se confruntă adesea cu resurse limitate, este acest protocol o investiție justificată sau doar o „excursie” costisitoare pe banii contribuabililor?
Întrebările rămân deschise, iar răspunsurile, poate, vor veni în timp. Până atunci, ne putem întreba: este această traversare a Atlanticului începutul unei colaborări valoroase sau doar o etapă de PR pe fondul unei zile simbolice?
Vasile Petrovan