Un articol scris de jurnalistul Fabien Magnenou, dedicat unei misiuni de salvare din Maramureș, a fost publicat recent în presa franceză. Articolul detaliază o acțiune eroismul echipelor de Salvamont Maramureș. Vă invităm să citiți această poveste captivantă despre eroii noștri locali.
„Aceasta nu mai este războiul meu”: călătorie pe urmele dezertorilor ucraineni, prin zăpezile Carpaților românești.
Peste 22.000 de ucraineni au traversat ilegal granița cu România pentru a dezerta din armată sau pentru a scăpa de mobilizare. Un sfert dintre ei au ales o cale periculoasă prin munți. Ceilalți au preferat să traverseze râul Tisa înot.
Fețele lor sunt adâncite de oboseală, dar cei doi camarazi sunt în viață. Roman își scoate grabnic cizmele, grosier căptușite cu pungi de plastic. În semn de bun venit, o rază de soare îi luminează barba nerasă. „Sunt din Poltava”, spune el, scoțând din buzunar un ecuson al forțelor armate ucrainene. Acest tânăr a traversat ilegal granița pentru a ajunge în România, după o călătorie epuizantă. Cu câteva săptămâni în urmă, lupta încă în Donbas, ca lunetist. Camaradul său Mykhaïlo pare pierdut. Privirea lui trădează încercările din zilele trecute, acolo, sus în munți.
Cei doi ucraineni au fost reperați dimineața, după ce au străbătut aproape întreaga lor expediție prin lanțul Carpaților. Preluați de echipele de salvare, au fost conduși la secția de poliție de frontieră, unde le-a fost adusă la cunoștință intrarea lor ilegală pe teritoriul României. Și dacă vârfurile acoperite de zăpadă par mărețe, din satul Poienile de Sub Munte, ele ascund, de asemenea, nenumărate capcane. Cei doi fugari nu știau încă acest lucru, dar un grup de salvatori petrecuse toată noaptea înălțimile, strigându-le numele în întunericul nopții. Era aproximativ ora 23 când alerta a fost dată prin telefon din Ucraina. Fratele lui Mykhaïlo a transmis serviciilor de urgență române coordonatele GPS aproximative, care probabil erau deja depășite, amenințându-i cu represalii dacă nu se iau măsuri. Salvamont Maramureș, serviciul de salvare montană, nu avea nevoie de acest tip de presiune pentru a lua situația în serios. De la începutul războiului, echipele sale au salvat deja peste 250 de dezertori ucraineni, în cadrul a 200 de misiuni montane. Trei salvatori pornesc imediat pe potecile acoperite de zăpadă, la bordul unui buggy suprasolicitat care vibrează în noapte, urmați de un robust 4X4 al poliției de frontieră.
Cele două vehicule se opresc de trei ori pentru a face să răsune sirene puternice, semnalându-și prezența la sute de metri distanță. Nicio reacție. La aproximativ 12 kilometri mai departe, grupul este nevoit să continue pe jos, urcând mai întâi albia unui pârâu înghețat. Zăpada, la fel de netedă pe cât de înșelătoare, le înghite picioarele fără avertisment, la fiecare aproximativ 20 de metri. Problemele se agravează pe măsură ce se apropie de granița ucraineană. Mihai Cantea și camarazii săi, asemenea unor capre negre, urcă în linie dreaptă pe pantele abrupte. După două ore de urcare, bărbații de la Salvamont iau o pauză. La locația indicată, la aproximativ 700 de metri de frontieră, nimeni nu răspunde apelurilor lor.
„Probabil că s-au deplasat sau au murit”, rezumă Mihai Cantea. Este ora 3:40 când echipa începe drumul de întoarcere. „Desigur că este frustrant”, comentează salvatorul. „Dar este datoria noastră să verificăm.”
De data aceasta, povestea se termină bine, pentru că cei doi bărbați sunt recuperați a doua zi. Dar de la începutul războiului, șaisprezece oameni au murit deja pe înălțimi și alți cinci sunt dispăruți de trei săptămâni. Nu au putut fi localizați nici după apelurile rudelor lor. Ucraineni de toate vârstele își încearcă norocul. Vârsta minimă de mobilizare este de 25 de ani, dar legea marțială interzice bărbaților între 18 și 60 de ani să părăsească țara.
„Optsprezece ore pentru a fi coborât pe targă”
Vladislav Duda este un miracol. Luna trecută, a fost salvat în stare de hipotermie extremă, în timp ce își ținea pisicuța mică la piept, pentru a se încălzi. Se află acum într-o altă țară europeană, într-o nouă etapă a unei călătorii începute la Harkov cu câteva luni în urmă. A amânat mult timp dezerția, de teama de a nu întâlni patrule ucrainene. „Am preferat să aștept iarna, când ar fi fost mai frig, pentru a încerca să trec”, povestește acest tânăr de 28 de ani. „În cele din urmă, am întâlnit doi tipi și am pornit. Sus, mâncam cârnați și kacha [o mâncare din cereale], dormeam sub cort.” Micul grup reușește să ajungă pe versantul românesc, tăiat de ravene, la peste 1.900 de metri altitudine. „Dar acolo, pantele erau mult prea abrupte. Trebuia să coborâm în poziția șezând. Am căzut până la urmă.” Ceilalți doi camarazi ai săi sună la salvare, apoi decid să-l abandoneze și să-și continue drumul. Vladislav rămâne acum singur, întins într-un sicriu de gheață, convins că drumul se va încheia acolo. Pentru totdeauna.
„Am crezut că nimeni nu va veni să mă caute și că voi muri.” Totuși, fugarul nu exprimă niciun regret. „Cel mai periculos nu este să stai opt zile în munte, ci să te duci la război. Cunosc oameni care au murit la trei zile după ce au ajuns pe front.” Acest jurnalist anticorupție, unul dintre puținii care se exprimă sub propria identitate, afirmă că este de atunci ținta comentariilor injurioase în Ucraina, postate pe internet. „Vreau să trăiesc, nu vreau să lupt pentru oameni corupți”, răspunde celor care îl acuză că este trădător. „Și nu vreau să mă întorc în țară atâta timp cât va exista corupție.”
Două ore în plus și Vladislav ar fi murit, mărturisește Dan Benga, șeful Salvamont Maramureș. Salvatorul cu experiență păstrează poze și videoclipuri din toate intervențiile. Cea mai lungă a durat 133 de ore. Cu acea ocazie, agenția europeană Frontex a angajat chiar trei elicoptere. Patru oameni au fost salvați, șase au murit. Salvatorul arată apoi imaginile unui bărbat pe burtă, îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni scurți și un tricou. „Faza finală a hipotermiei este caracterizată de o senzație irezistibilă de căldură. Înainte să moară, acest bărbat și-a aruncat toate hainele un pic mai departe.”
Picioare goale în zăpadă timp de ore întregi au dus la amputarea degetelor de la picioare. Maksym a plătit un preț greu pentru munte. La începutul războiului, s-a mutat din Kiev pentru a se stabili aproape de graniță. Când a primit o convocare militară, a plecat să se ascundă în pădure, unde a supraviețuit mai bine de o lună. A plătit 2.000 de euro unui fost contrabandist de țigări care se reconvertise în ghid, care i-a spus doar „Pe acolo.” A înființat un tabără de bază într-un adăpost de vânătoare, împreună cu alți trei oameni, printre care un tată și fiul acestuia. „Am auzit că trebuie să călătorești ușor. A fost o mare greșeală.”
Grupul a încercat de mai multe ori să treacă prin Pop Ivan, un vârf temut de 1.936 de metri. „Tatăl prietenului meu a căzut și fiul lui a mers să-l salveze înainte de a-l târî folosind un cuțit Victorinox în gheață.” Pe vârf, și-au sunat familiile pentru a-și lua adio. „Noaptea, tatăl prietenului meu s-a ridicat. A spus că merge la bucătărie. L-am înconjurat pentru a-l încălzi, dar la 4 dimineața dispăruse. Am strigat în toate părțile, nu l-am mai văzut niciodată.” Odată ajunși pe vârful înalt de pe malul râului Tisa, Maksym și ceilalți au fost salvați.
Sunt doar câteva dintre poveștile celor care au scăpat, fugind de război. Unii vor să meargă acasă pentru a ajuta, pentru că nu pot accepta o viață de dezertori. Alții sunt gata să rămână. Oamenii care pleacă din Ucraina pe jos sunt tot mai mulți, iar salvatorii români sunt din ce în ce mai obosiți.
Articol redactat de Fabien Magnenou – corespondent special în Maramureș (România)
France Télévisions
Traducere Vasile Petrovan
Mihai Cantea, salvator al Salvamont Maramureș, parcurge primii kilometri la bordul unui buggy, înainte de a urca muntele pe jos pentru a căuta dezertori ucraineni aflați în dificultate, în noaptea dintre 24 și 25 ianuarie 2025. (FABIEN MAGNENOU / FRANCEINFO)
Echipele de salvare fac o pauză la 700 de metri de granița cu Ucraina, pe pante abrupte, în timp ce cei doi dispăruți sunt imposibil de găsit. Se decide să se întoarcă. (FABIEN MAGNENOU / FRANCEINFO)
