Share
„Bocșele” de la Strâmbu-Băiuț – tradiție și continuitate

„Bocșele” de la Strâmbu-Băiuț – tradiție și continuitate

Bocșă la Strâmbu-Băiuț – Sursă foto Ernest Hirt

Puține sunt activitățile industriale care nu au beneficiat de pe urma dezvoltării tehnologiei de-a lungul timpului.

Una dintre ele este producția de mangal sau cărbune din lemn, unde ,,tehnologia” veche de sute de ani nu a putut fi depășită din punct de vedere calitativ de noile tehnologii.

  Construcția bocșei – Sursă foto Ernest Hirt

Când coborâm pe frumoasa Vale a Strâmbului, cu 2-3 km înainte de a intra în satul Strâmbu-Băiuț vom simți în aer mirosul binecunoscut al manganului de bocșă.             

Bocșă ,,fumegând” – Sursă foto Ernest Hirt

În parte dreapta a drumului care coboară ne surprind privirilor adesea 2-3 movile de formă conică de mari dimensiuni și care se află în diferite stadii de producție.     

Cărbune proaspăt scos din bocșă – Sursă foto Ernest Hirt

,, Tehnologia” tradițională se numește mileră și este recunoscută ca fiind cea care asigura cea mai bună calitate a mangalului.

Răcirea cărbunelui – Sursă foto Ernest Hirt

La Strâmbu-Băiuț de foarte mulți ani, familia Hirt din localitate s-a specializat în această producție care presupune mult efort fizic dar și anumite secrete specifice fiecărei meserii.

Ernest Hirt ne povestește cu pasiune despre etapele producerii cărbunelui de lemn.

La început are loc construcția milerei după o anumită orânduire a lemnelor din esență tare (carpen, fag) iar acest lucru este faza cea mai importantă.

După construcția milerei acesta se acoperă cu pământ și se lasă câteva orificii pentru o ardere lentă necesară formării cărbunelui.

Milera este verificată periodic iar la momentul considerat optim se desface și se adună în retorte pentru răcire.

De aici se transportă pentru împachetare în saci cu diferite greutăți pentru a putea fi comercializați.

Istoria producerii cărbunelui de lemn la Strâmbu-Băiuț se pierde undeva prin secolul al XVIII-lea. Fiind o zonă cu o industrie intensivă în prelucrarea minereurilor (amintim aici fosta Flotație de la Strâmbu-Băiuț și fostul combinat siderurgic de la Poduroi – Lăpușul Românesc), nevoia de mangal era în creștere.

Cu timpul cele două întreprinderi au dispărut dar producția de mangal de bocșă a rămas pentru diferite ateliere mai mici de fierărie.

După anul 1989 majoritatea producției mergea la export fiind folosită în gastronomie pentru Barbeque (prăjirea cărnii sau a legumelor pe grătare în aer liber).

Pentru multi români li se părea ciudat pe vremea respectivă să cumperi cărbune când găsești destule vreascuri în pădure.

Dar cu timpul lucrurile s-au schimbat și piața din România de mangal pentru gătit a crescut de la an la an, astfel încât astăzi puțini producători mai exportă acest produs ci s-au orientat spre piața internă care este în continuă creștere.

,,Carnea prăjită cu cărbune din lemn are un gust mai bun” – îmi spunea Ernest Hirt, cel care se implică intens in afacerea familiei.

Tot de la dânsul am aflat că cel mai bun mangal este din lemn de pomi fructiferi dar acesta se găsește în cantități foarte mici și doar atunci când se mai usucă câte unul.

Bocșele de la Strâmbu-Băiuț sunt o curiozitate și un punct de atracție pentru cei care trec prin această zonă și reprezintă și o invitație la un picnic în zonele amenajate pe frumoasa Vale a Strâmbului.

Băiuț – La capătul lumii – Locul unui nou început!

 

Walter Übelhart

 

 

Citește și

Capelele de rugăciune din Băiuț – puterea credinței


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.



Lasă un comentariu