ILEANA HOROBA DANCI: „E pur și simplu firesc să oferi ceva locului în care ai crescut.”

Se vorbește mult despre tradiții. Unele ne sunt mai aproape de suflet, altele… sunt tradiții și atât. Mai vechi, mai noi, mai curate, mai reinterpretate, mai ale noastre, mai împrumutate, mai controversate. Dintre toate, poate cea mai îndrăgită e tradiția mărțișorului. Nu știu dacă mă înșel, dar încă n-am auzit pe nimeni să-și dea ochii peste cap spunând: „Of, iar mărțișor? Iar început de primăvară?” Mărțișorul are o inocență aparte, ceva care nu-ți dă voie să-l privești cu sprânceana ridicată. Te bucuri de el și gata.

Mărțișor cu dor – tradiția care a crescut cu rost

Și, din această tradiție senină, s-a născut în Baia Mare un eveniment care, în timp, a devenit el însuși o tradiție. Mărțișor cu dor – târg de mărțișoare românești și cadouri de 8 martie, lucrate manual de către creatori inspirați, în mare parte băimăreni. Ideea a prins contur în 2009, din dorința unor oameni de a crea ceva fain și de a propune un antidot pentru kitsch. Oameni ca Ileana și Ionuț Horoba, cei care au inițiat proiectul și care, prin intermediul Asociației Nod, l-au crescut, l-au învățat să meargă și să-și găsească identitatea. A trecut prin multe târgul ăsta: prin pandemie, prin descoperiri și redescoperiri, schimbări, relocări… și uite-l aici și anul acesta, gata să-și întâmpine vizitatorii între 21 și 23 februarie, la Galeria Várvédő din Centrul Vechi (Str. Crișan 6/1), locul care îi este casă din 2020 încoace.

La Mărțișor cu dor plutesc bunul gust și bunul simț în aer. Nimic nu e strident, nimic nu îți poluează auzul, nimic nu îți obosește ochii. Miroase bine. A mentă, a rozmarin, a lavandă și a nu știu ce, un ceva indescifrabil, poate așa miroase… grija pentru detalii?

Ileana face ce știe mai bine. Și știe ce face.

Și pentru că am pomenit de grija pentru detalii, ar fi momentul să o cunoaștem mai bine pe Ileana Horoba Danci, jumătatea feminină din spatele târgului Mărțișor cu dor. De loc, e din Ieud. A studiat la Liceul de Arte din Baia Mare, apoi la Universitatea de Artă și Design din Cluj Napoca, secția ceramică. E măritată cu un bistrițean, cu care face echipă și pe plan profesional. După ce au fost băimăreni ani buni, s-au mutat la marginea unei păduri din Sălaj, de unde își continuă munca începută „la oraș” pentru proiecte de suflet mai mici sau mai mari.

Ileana nu e Cosânzeana, fiindcă nu ar accepta niciodată să o închidă cineva într-un turn și să o lase acolo până e salvată. E o luptătoare. Și e genul de om sincer, care spune lucrurilor pe nume. De fapt, nici nu trebuie să le spună – dacă ceva nu-i convine, îți dai seama imediat din privire. E „pe față” tot, la propriu. Nu își face loc cu coatele, nu face compromisuri când vine vorba de lucrurile în care crede, nu agreează lucrurile călduțe, pe scurt, e fix așa cum e cel mai greu să fii în zilele noastre, atunci când îți dorești să reușești. Și totuși, uite că a reușit să aducă târgul acesta la vârsta adolescenței. Ileana nu lingușește și nu îi place să fie lingușită, așa că ultimul lucru pe care mi l-aș dori ar fi să creez o situație stânjenitoare complimentând-o exagerat. Prin urmare, n-o să-i mai lungesc caracterizarea, prefer să redau interviul pe care i l-am luat în prag de o nouă ediție Mărțișor cu dor:

16 ani, Ileana! Ți-ai fi imaginat că Mărțișor cu dor va ajunge atât de departe?

Sinceră să fiu, acum 16 ani n-am prea îndrăznit să-mi imaginez. Îmi aduc aminte că m-am bucurat când am găsit o posibilitate să fac prima ediție și că tot ce îmi doream era să o pot face pe următoarea. Cred că în acest fel s-a ajuns aici. Ș-apoi, o vorbă înțeleaptă spune că „timpul trece repede, atunci când te simți bine”. Eu cred că el trece repede oricum, sau cel puțin asta e percepția după ce a trecut. Prin urmare, nu mi-am imaginat, dar am visat, am sperat…

Ce te îndeamnă să continui? Drag, ambiție, responsabilitate, tradiție, altceva?

Cred că toate la un loc. Recunosc că nu sunt croită pentru a renunța și că, oricât mi-ar fi de greu, consider că este mereu o cale pe care doar trebuie s-o găsesc.

„Baia Mare a fost și rămâne

pentru mine a doua casă.”

Nu mai locuiți de câțiva ani (poate îmi amintești exact de câți) în Baia Mare. Și totuși, reveniți aici în fiecare decembrie, cu daruri de Crăciun și la fiecare final de februarie, cu mărțișoare. Ce te leagă atât de mult de orașul ăsta?

În 2020, ne-am mutat în Sălaj, la 90 de km de Baia Mare. Eu am locuit în acest oraș 17 ani. Tot atâția câți face Mărțișor cu Dor acum, deși oficial sunt 16. Ediția din 2021 nu s-a ținut din cauza restricțiilor impuse de pandemie. Baia Mare a fost și rămâne pentru mine a doua casă. Una în care mi-a fost extrem de greu cândva, copil fiind, pentru că am plecat din satul meu la liceu când aveam 14 ani, dar o casă care m-a forțat să cresc, să mă maturizez. Apoi, după șase ani petrecuți în altă parte, tot orașul ăsta m-a primit și m-a forțat din nou să trec la un alt nivel. Nu-mi place cuvântul datorie, dar cred că e pur și simplu firesc să oferi ceva locului în care ai crescut.

Mi-ai putea destăinui câteva dintre greutățile prin care ați trecut de-a lungul anilor cu organizarea târgului? Te-ai gândit vreodată să renunți?

Nu m-am gândit să renunț, dar m-am gândit de multe ori că ar fi înțelept s-o fac. Cum însă, așa cum am spus deja, nu sunt făcută pentru asta, insist. Greutăți sunt multe. O parte sunt mereu aceleași și asta e cel mai frustrant. Sunt și altele ce se ivesc ca noutăți și apar când te aștepți mai puțin, sau cand începi să crezi că ai oarece control. O sa-ti spun însă, ce e cel mai greu de dus în toată povestea: interacțiunea cu oamenii. Mă refer la expozanți în primul rand. Faptul că nu reușesc să mă fac înțeleasă și că din acest motiv, ritmul în care creștem împreună nu e cel pe care mi-l doresc și care ar fi cât se poate de realist.

De când am plecat din oraș, o altă mare provocare e să deleg sarcini și să am încredere că lucrurile se pot face bine chiar dacă nu sunt implicată direct. Exersez și asta, pentru că sunt perfect conștientă că e musai de vindecat. Și tot în top rămâne problema promovării. În ciuda multitudinii de posibilități pe care le aplic, publicul află foarte greu și asta ține evenimentul într-o zonă mult prea nișată, chiar și după atâția ani.

„Combustibilul care face lucrurile

să meargă mai departe”

Și ca să pomenim și partea frumoasă a lucrurilor: care sunt cele mai mari bucurii pe care ți le oferă proiectul ăsta, dacă îl pot numi proiect?

Este mai mult decât un proiect și nu exagerez deloc când spun că, împreună cu „fratele mai mic”, Târgul de Craciun, sunt „copiii” mei. Ai noștri, pentru că nu fac nimic fără Ionuț, dar și ai comunității, pentru că i-am crescut și-i creștem împreună. Și nu e deloc puțin lucru, ca într-un oraș considerat mic și în vremuri incerte precum cele pe care le trăim, să reziste un astfel de proiect. Faptul că putem spune Mărțișor cu Dor – 16 chiar e o realizare de care e musai să fim cu toții mândri.

Întâlnirea an de an dintre noi, creatorii, apoi partenerii care ne susțin și cred în noi, apoi publicul minunat care a înțeles că la mijloc e o tradiție ce merită toată atenția și prețuirea, reprezintă combustibilul care face lucrurile să meargă mai departe.

Ce-ai putea să îmi spui despre comunitatea Mărțișor cu dor creată în Baia Mare? Mă refer atât la expozanți, cât și la vizitatorii fideli, pe scurt… la prietenii târgului.

Pot să spun că în ciuda faptului că nu se dezvoltă în ritmul pe care eu mi l-aș dori, este o comunitate care a crescut organic și sănătos. Cei mai mulți dintre oamenii implicați au înțeles rostul și asta e esența oricărui demers. O fundație pe care poți construi oricât, daca ai răbdarea necesară. Important este că există o voință care poate fi educată într-o direcție benefică și bine ar fi ca din învățat să nu ne oprim niciodată. Cu toții. Organizatori, expozanți, parteneri, public…

„Fiecare creator are propriul univers

care îl inspiră.”

Cum se regăsește Maramureșul tradițional în Mărțișor cu dor?

Deși pare de competența mea să răspund, pentru că deh, eu fac selecția, e o întrebare foarte complexă și nu cred că răspunsul meu ar putea fi unul satisfăcător, fie și din simplul motiv că vorbim despre cea mai subiectivă zonă a implicării umane: creația. Fiecare creator are propriul univers care-l inspiră și tot ce ne inspiră trece prin filtre proprii. Aș putea să fiu mai aproape de un raspuns acceptabil, spunând cum se reflectă Maramureșul în creația mea. Am, de exemplu, un mărțișor pe care-l fac de foarte mulți ani și care e inspirat din căsuța tradițională a bunicii mele. Dar, așa cum spuneam, am trecut acest simbol care mi-a marcat copilăria, prin atâtea filtre, încât în acest an l-am dus la un nivel aproape conceptual. Adică apare căsuța, dar într-o variantă are acoperișul însorit, în alta înzăpezit. Mai am câteva mărțișoare inspirate din simbolul solar regăsit pe poarta maramureșeană, funia sau colții de lup. Ce pot să spun cu certitudine este că orice formă ar da un creator căutărilor sale, va pune sigur în ea ceea ce a adunat de-a lungul vieții. Apoi, să nu uităm că simboluri regăsite exclusiv într-un loc, aproape că nu există. Cele mai cunoscute dintre ele sunt universale și răspândite astfel peste tot în lume, e drept, în forme și expresii diferite.

În încheiere, spune-ne: cu ce ne așteaptă târgul anul acesta? Nu neapărat ce e nou sau ce e vechi, ci pur și simplu ce aflăm dacă îl vizităm?

Ca în fiecare an, dintr-o listă mult mai mare inițial, încerc să selectez doar ceea ce consider că reprezintă principiile pe care le urmăresc. Am spus și mă repet, pentru că încă e nevoie: în spatele acestui eveniment se află o tradiție valoroasă ce trebuie să fie respectată. Ca orice tradiție, este dinamică. Asta înseamnă că fiecare generație și creator în parte își pun amprenta asupra ei. Trebuie doar să avem grijă în ce fel se întâmplă asta, iar aici intervine rolul meu: să am grijă cum și ce promovez în așa fel încât să nu aduc daune, ci să îmbogățesc. Astfel, mă preocupă foarte mult tot ce aduc în târg. Cât și cum și-a înțeles fiecare creator propriul demers? Cât de mult respectă tehnica în care lucrează, pentru că de-aici rezultă calitatea obiectului final? Cum expune și cum ajunge obiectul expus la cel care decide să-l cumpere și apoi la cel care-l primește? Toate acestea și multe altele formează un întreg care vreau să cred că aduce unicitate și determină comunitatea să prețuiască evenimentul.

Mărțișorul, într-o infinitate de forme, culori și texturi va fi vedeta, firește, dar va exista și bijuterie de autor, vor fi accesorii fel de fel, cosmetice naturale și multe zâmbete sincere, toate numai bune de dăruit.

Rada PAVEL

Rada Pavel este băimăreancă, absolventă de Jurnalism. Fără să fi făcut vreodată, cu adevărat, gazetărie, scrie când îi vine, sincer, fără prețiozități, despre trei categorii de lucruri: care o fascinează, care o revoltă și care o emoționează. De-a lungul anilor, s-a concentrat îndeosebi pe subiecte precum patrimoniu cultural și turism în Maramureș, iar subiectele de mai sus au fascinat-o, au revoltat-o și au emoționat-o suficient cât să îi fi servit drept muză pentru o viață.