Ceva major s-a întâmplat cu adolescenții la începutul anilor 2010. Ratele de anxietate, depresie și chiar sinucidere au explodat. Ce s-a schimbat? De ce acest val brusc de suferință psihologică? Dacă ne uităm la cifre, vedem că în 2010-2015 s-a produs un punct de cotitură. Și nu, nu e vorba despre gene, nici despre ceva nou în biologia umană. E vorba despre smartphone-uri și rețele sociale.
Smartphone-ul: cel mai rapid fenomen adoptat din istorie În 2007, Steve Jobs a lansat iPhone-ul. Până în 2011, doar 23% dintre adolescenții americani aveau un smartphone. Dar până în 2015, aproape toți adolescenții aveau unul. În plus, 2010 a adus o inovație subtilă, dar crucială: prima cameră frontală de pe iPhone 4, lansată în iunie 2010. Aceasta a făcut posibilă selfie-ul, iar rețelele sociale au explodat.
Dacă înainte copiii și adolescenții își petreceau timpul afară, jucându-se și experimentând relații reale, acum s-au mutat în lumea virtuală. S-au schimbat tiparele de socializare, iar în loc să se joace împreună, au început să își compare viețile online. Compararea socială constantă și validarea prin like-uri au devenit normele noii generații.
Un tsunami de anxietate și depresie Odată cu creșterea utilizării smartphone-urilor, s-a înregistrat și o creștere alarmantă a problemelor de sănătate mintală:
• 134% creștere a anxietății din 2010
• 106% creștere a depresiei
• 72% creștere a ADHD
• 100% creștere a anorexiei
• 57% creștere a tulburării bipolare
Acestea nu sunt simple fluctuații statistice. Vorbim despre o explozie fără precedent a suferinței psihologice la tineri. Dar de ce smartphone-urile au acest impact? Sunt mai multe mecanisme:
1. Scăderea timpului petrecut în lumea reală – Adolescenții petrec acum ore întregi pe rețele sociale, iar interacțiunile față în față au scăzut dramatic.
2. Expunerea constantă la idealuri nerealiste – Social media promovează imagini editate, vieți perfecte, iar adolescenții își compară realitatea imperfectă cu o ficțiune digitală.
3. Lipsa jocului liber – Joaca întărește creierul și dezvoltă reziliența. Dar din 2010, copiii au schimbat joaca pe ecrane, iar acest lucru le-a slăbit capacitatea de a face față frustrării.
4. Creșterea supravegherii parentale – Într-o epocă a fricii, părinții sunt din ce în ce mai protectori, iar copiii nu mai învață să se descurce singuri.
5. Somnul distrus – Smartphone-urile afectează calitatea somnului, iar lipsa somnului este un declanșator direct al depresiei și anxietății.
Copilăria bazată pe telefon: sfârșitul unei epoci Jonathan Haidt spune clar: între 2010 și 2015 s-a născut o nouă realitate. Este momentul în care copilăria bazată pe joacă s-a încheiat și a început copilăria bazată pe telefon. Și poate cea mai periculoasă parte este că adolescenții nu se pot opri singuri. Rețelele sociale sunt construite pentru a crea dependență, iar atenția lor este capturată constant de un feed nesfârșit.
Chiar și când nu sunt pe telefon, se gândesc la ce s-a întâmplat acolo. Un raport Pew Research din 2015 arată că un adolescent din patru spunea că este online „aproape constant”. Până în 2022, acest număr s-a dublat. Suntem într-un punct în care adolescenții au mai multe interacțiuni cu ecranele decât cu oamenii reali. Ce putem face? E clar că nu putem da timpul înapoi. Tehnologia nu va dispărea. Dar putem schimba modul în care o folosim.
1. Limitarea timpului pe ecrane – Regula de aur: nu mai mult de două ore pe zi pentru social media.
2. Mai mult timp offline – Adolescenții au nevoie de activități în lumea reală: sport, hobby-uri, întâlniri cu prietenii fără telefon.
3. Educație despre rețelele sociale – Nu le putem interzice, dar putem învăța copiii să le folosească inteligent, fără să-și bazeze stima de sine pe like-uri.
4. Somn de calitate – Nicio tehnologie în dormitor. Fără ecrane cu o oră înainte de culcare.
5. Exemplul părinților – Copiii își copiază părinții. Dacă noi stăm pe telefon non-stop și ei vor face la fel.
Concluzie: Generația care trebuie salvată Nu e vorba doar despre niște grafice sau statistici. Este despre o generație întreagă care suferă. Nu pentru că sunt „mai slabi” sau „mai sensibili”, ci pentru că trăiesc într-un mediu fundamental diferit de cel al generațiilor anterioare.
Dacă vrem să salvăm sănătatea mintală a copiilor noștri, trebuie să acționăm acum. Pentru că dacă nu schimbăm nimic, peste 10-20 de ani vom privi în urmă și vom regreta că nu am tras semnalul de alarmă la timp.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Prețul unui „da” spus din obligație!
