MARGINALII LA VOLUMUL MARIAN ILEA: «VREMURI ÎMBÂRLIGATE». Antologie de proză sau despre presupusa invocare anticipativă a încurcăturilor lumii prezentului prin evocările „îmbârligatelor” alcătuiri, trecute și actuale, ale imaginarei lumi din Medio Monte/Mittelstadt – Europa centralis/Mitteleuropa
- INTRODUCTIO
De parcă viețuirea noastră cotidiană nu s-ar plasa, acum și oricum, altminteri suficient de intens și de tensionat, în clivajele complicatului moment confuz (el însuși «îmbârligat» !) al încurcărelilor trumpist–jdvanceist–putiniano–ursuliniano–zelenskiene, ce vin de opintesc, la greu, așa-zise „reașezări geo-politice, geo-strategice, geo-comerciale (…și geo-grafice ?!?)” ale sferelor de influență în lumea planetară reală *, într-o asemenea piață „geo-existențială” mediomontistul scriitor vine și el de ne convoacă că-i cetim și să-i consumăm emoțional (de nu cumva de-a dreptul chatartic !) ficționările «Vremurilor îmbârligate» ale imaginarului lumii prozei sale:
Marian ILEA: «Vremuri îmbârligate». Antologie de proză
Editura EIKON, București, 2024, 236 pagini; ISBN978-606-49-1314-2
Editor: Valentin Adjer • [Antologie întocmită, îngrijită și propusă editorial de Anca-Domnica/Dominique Ilea **]
Selecția antologată în acest volum se bucură, deja, de pozitiva întâmpinare critică publicată de către universitarul băimărean Gheorghe Glodeanu în România Literară nr. 11 (rubrica: Cartea de proză) sub titlul: „Povestiri din Mittelstadt” [1].
Câteva dintre enunțurile istoricului și criticului literar se cuvin/merită reținute, sub umbrela vox auctoritatis: „Prozator, dramaturg, eseist, gazetar, regizor de televiziune, Marian Ilea (n. 1959) rămâne una dintre figurile marcante ale generației ’90. Autorul a reușit să atragă atenția deja prin volumul de debut intitulat Desiștea (1990), carte urmată de noi volume de proză (…).Coborând dintr-un afund de Maramureș încărcat de legende și de tradiții ancestrale, scriitorul rămâne, în esență, un povestitor, un rapsod al locului care a trecut prin experiența postmodernismului și care nu se mulțumește cu simpla relatare de factură tradițională. El descinde din școala unor remarcabili povestitori (Sadoveanu, Gogol, Turgheniev), dar acest lucru nu înseamnă refuzul experimentului literar. Asemenea unor predecesori iluștri, precum Panait Istrati, Ștefan Bănulescu sau Fănuș Neagu, prozatorul își creează o geografie imaginară proprie, o lume în care realul se împletește cu iluzia, iar legenda este la ea acasă. Matricea acestui teritoriu se găsește în Maramureșul natal al scriitorului. [/] Recenta carte a lui Marian Ilea se intitulează Vremuri îmbârligate. Este vorba despre o antologie de proză scurtă (…) La fel ca în celelalte cărți ale prozatorului, miraculosul spațiu maramureșean se transformă în personajul predilect al povestirilor, autorul asumându-și postura unui cronicar veridic al meleagurilor sale natale. Este vorba despre fabulosul Mittelstadt (denumirea germană a orașului Baia Sprie), localitate devenită cunoscută îndeosebi datorită mineritului, dar și de zonele limitrofe: Ieudul, Tăuții, Băița, Lăpușul și Chiuzbaia. Mittelstadt sau Medio Monte este un spațiu central european tipic, în care asistăm la un amestec al neamurilor. [/] și al limbilor. Din această perspectivă, onomastica utilizată de către prozator se dovedește semnificativă, ea ilustrând Babelul vocilor și al semințiilor. [/] Marian Ilea nu este doar un cronicar al locului, ci și al neamurilor. Este vorba despre o lume ce trăiește atât prin obiceiurile și legendele sale, cât și printr-un limbaj specific, regional și arhaizant, în măsură să creeze o atmosferă specifică. Prezența realismului miraculos și eterna rotire a generațiilor amintește de celebrul Macondo al lui Gabriel García Márquez. Personajele trăiesc mai mult prin vorbe decât prin fapte, prin poveștile lor fabuloase, de unde caracterul scenic al mai multor relatări și importanța acordată dialogului. (…) Marian Ilea zugrăvește o lume în crepuscul, care încearcă să supraviețuiască ținând pasul cu vremea. (…) Inspirându-se din legendele locului, povestirile lui Marian Ilea se găsesc sub pecetea mitului lui Anteu. Versiune (post)modernă a lui Alecu Russo, prozatorul realizează o veritabilă Cântare a Maramureșului.” (sublinierile mele – T.A.).
Avem formulate, aici, liniile de forță pentru o fișe de autor/creator temeinică și cuprinzătoare, demnă de paginile unei Istorii a literaturii române contemporane, cu determinările particularităților de rigoare:
identificarea genurile proxime ale specificităților concepției scriitoricești; corelări/contextualizări în câmpurile literare românești și transnaționale; fixarea reperelor estetico–stilitice identitare; transgresarea caracteristicilor volumului recenzat înspre evaluarea globală a creației prozatorului, precum și fixarea poziționării acesteia în câmpul mai cuprinzător al literaturii române – actuale, dar și canonice – prin inedita/neașteptata „timbrare” a lui Marian Ilea ca „versiune (post)modernă a lui Alecu Russo”, iar a producției sale scriitoricești ca „veritabilă Cântare a Maramureșului”(personal, aproape îmi vine să pariez că enunțul ăsta – în definitiv deplin pertinent, esteticește nuanțat și acoperitor, iar istoriograficește înțelept, curajos și deschizător de potențial fertile corelări antropo-culturale – va putea sta, cât de curând, la originea unei posibile discuții publice polemice !).
Mulțumindu-i profesorului și istoriografului băimărean Gheorghe Glodeanu pentru această radiografiere făcută publică în revista–fanion al literaturii române contemporane (România literară), mă grăbesc să adaug că înțeleg să folosesc, sub umbrela vox auctoritatis, o parte a „înțelepciunilor” oferite (și pe care mi-am îngăduit să le subliniez mai sus, prin scoatere în vedetă), ca puncte de pornire într-un eseu analitico–interpretativ, poate nițel mai iconoclast în care, dintru început, îmi asum, declarat, pro domo-ul partizan privindu-l pe „monșer”-ul Marian Ilea cu scrierile sale prozatoricești, și promovarea lor ca posibile lecturi terapeutice pentru atât de greu încercatulul public larg dintr-ale noastre prezente «vremuri îmbârligate»!…
(va urma)
Dr. Tiberiu ALEXA
* Pasajele indicate în acest eseu cu un asterisc (*) reprezintă enunțuri cu caracter de pamflet; perceperea, înțelegerea și interpretarea lor trebuie efectuate ca atare, în acord cu conveniențele și temeiurile juridice în uz.
** Informațíe neinclusă pe pagina de titlu a volumului; obținută „pe surse” din mediul familiei scriitorului.
[1] Cf. Gheorghe Glodeanu, „Poestiri din Mittelstadt”, în România Literară, 2025, nr. 11: (versiunea digitală online) https://romanialiterara.com/2025/03/povestiri-din-mittelstadt/, accesată la 10 martie 2025.
