În urmă cu 75 de ani, o fotografie devenea un simbol al unei lumi aflate în pragul unei noi ere. Imaginea surprindea trei dintre cei mai puternici lideri ai vremii – Winston Churchill, Franklin D. Roosevelt și Iosif Stalin – așezați umăr la umăr, îmbrăcați în haine groase de iarnă, în mijlocul unei Europe devastate de război. Această întâlnire istorică, desfășurată la Yalta, în Crimeea, nu era doar o demonstrație de unitate între Aliați, ci și un moment crucial în conturarea ordinii mondiale de după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Conferința de la Yalta, organizată în februarie 1945, a fost a doua reuniune a celor trei mari puteri, după cea de la Teheran din 1943. Stalin a insistat ca întâlnirea să aibă loc cât mai aproape de teritoriul sovietic. Liderul de la Kremlin refuza să călătorească dincolo de zona Mării Negre, ceea ce i-a forțat pe Churchill și Roosevelt să facă deplasări lungi și extenuante pentru a participa la negocieri. În ciuda dificultăților logistice, miza acestei conferințe era imensă: stabilirea unor principii clare pentru viitorul Europei și pentru echilibrul de putere global.
Fiecare dintre cele trei mari puteri avea propriile obiective strategice. Marea Britanie dorea să-și mențină imperiul colonial și influența în Grecia, unde lupta împotriva comuniștilor sprijiniți de sovietici. Uniunea Sovietică urmărea să-și extindă teritoriul și să consolideze controlul asupra Europei de Est, pe măsură ce Armata Roșie avansa spre Berlin. În același timp, Statele Unite erau preocupate de încheierea rapidă a războiului din Pacific și căutau sprijinul sovietic în confruntarea cu Japonia. Roosevelt mai avea și un alt obiectiv esențial: convingerea lui Stalin să colaboreze în cadrul noii organizații internaționale ce urma să ia naștere – Organizația Națiunilor Unite.
Prin urmare, această reuniune nu a fost doar o negociere politică, ci un joc de putere în care fiecare lider încerca să obțină avantaje pentru țara sa, conturând astfel harta geopolitică a lumii pentru deceniile următoare.
Contextul istoric și necesitatea unei conferințe
Până în februarie 1945, Aliații reușiseră să inverseze cursul războiului. Germania nazistă era în retragere, iar forțele Axei se aflau în pragul colapsului. De la vest, britanicii și americanii avansau spre Rin, iar din est, Armata Roșie se apropia de Berlin, la doar 100 de kilometri distanță. Pe 30 aprilie 1945, Hitler avea să se sinucidă în buncărul său din Berlin, iar Germania avea să capituleze la 8 mai 1945.
O conferință de acest tip devenea necesară nu doar pentru a decide soarta Germaniei, ci și pentru a configura un echilibru global care să prevină viitoare conflicte. Aliații doreau să stabilească regulile pentru perioada postbelică, pentru a evita repetarea greșelilor de după Primul Război Mondial.
Desfășurarea conferinței
Conferința s-a desfășurat în perioada 4-11 februarie 1945, la Palatul Livadia, o fostă reședință a țărilor ruși. Delegațiile celor trei mari puteri au fost cazate în locuri separate, iar discuțiile s-au purtat într-un cadru marcat de tensiuni diplomatice și strategii politice bine puse la punct.
Stalin, gazda conferinței, a făcut tot posibilul pentru a controla negocierile. Sovieticii au instalat microfoane direcționale în camerele de discuții și în grădinile palatului, pentru a intercepta convorbirile delegațiilor britanică și americană. Churchill și Roosevelt erau conștienți de aceste practici, dar au acceptat realitatea unui teren controlat de Stalin.
Deciziile-cheie de la Yalta
La finalul conferinței, s-au luat mai multe decizii de importanță crucială pentru lumea postbelică:
- Divizarea Germaniei
- Germania urma să fie ocupată de patru puteri: SUA, Marea Britanie, Uniunea Sovietică și, la insistențele lui Churchill, Franța.
- Teritoriul german avea să fie denazificat și dezarmat, iar liderii naziști urmau să fie judecați pentru crime de război.
- Crearea Organizației Națiunilor Unite
- S-a stabilit crearea ONU, ca succesor al defunctei Liga Națiunilor, cu un Consiliu de Securitate format din cinci membri permanenți (SUA, URSS, Marea Britanie, Franța și China) care să aibă drept de veto.
- Viitorul Poloniei
- Granițele Poloniei urmau să fie reconfigurate: Uniunea Sovietică anexa estul Poloniei, iar aceasta era compensată cu teritorii germane la vest.
- Stalin a promis alegeri libere în Polonia, promisiune pe care nu avea să o respecte.
- Intrarea URSS în războiul contra Japoniei
- Stalin s-a angajat să declare război Japoniei la trei luni după capitularea Germaniei, în schimbul unor teritorii din Asia.
Controverse și urmările conferinței
Mulți istorici consideră că Yalta a fost începutul Războiului Rece. Deși la momentul respectiv conferința a fost percepută ca un succes al diplomației, compromisurile făcute de Churchill și Roosevelt în fața lui Stalin au dus la o influență sovietică masivă în Europa de Est.
După moartea lui Roosevelt, la scurt timp după Yalta, noul președinte american, Harry Truman, a adoptat o atitudine mai fermă față de Uniunea Sovietică, ceea ce a dus la înrăutățirea relațiilor dintre Est și Vest. La Conferința de la Potsdam, din iulie 1945, divergențele dintre SUA și URSS au devenit evidente, marcând sfârșitul colaborării între foștii aliați.
Concluzie
Conferința de la Yalta a fost un punct de cotitură în istoria mondială, trasând liniile directoare ale lumii postbelice. Deși a fost văzută inițial ca un succes diplomatic, deciziile luate acolo au condus la o divizare a Europei și la conflictul geopolitic dintre blocul capitalist și cel comunist.
Astăzi, când lumea se confruntă din nou cu provocări geopolitice majore, lecțiile de la Yalta rămân relevante: negocierile la nivel înalt pot modela ordinea mondială, dar compromisurile făcute fără o viziune clară asupra viitorului pot duce la conflicte de durată. O nouă „Conferință de la Yalta” ar putea fi necesară în lumea de astăzi, pentru a redefini echilibrul global și a preveni o nouă eră de tensiuni internaționale.
Vasile Petrovan
Încăprea în care au avut loc negocierile
Palatul Grand Livadia
