5 simptome care îți indică că micuțul tău are nevoie de un consult la ochi

1. Clipitul în exces și/sau tendința de a-și freca ochii

Ai observat că micuțul tău tinde să clipească foarte des sau să-și frece ochii? Ar fi indicat să-l programezi la un control la ochi gratuit. Motivele pentru care copilul tău face simte nevoia să clipească excesiv sau să se frece la ochi sunt numeroase, dar ele includ și uscăciunea oculară, prezența unui corp străin în ochi sau un viciu de refracție precum miopia.[1]

Un consult de specialitate poate stabili cauza clipitului excesiv sau a frecării ochilor și permite tratarea unei eventuale probleme la timp.

2. Mâncărimea ochilor

Mâncărimea ochilor poate avea diverse cauze. Printre acestea se numără alergiile, infecțiile sau afecțiuni oculare precum conjunctivita sau blefarita. De asemenea, mâncărimea poate fi rezultatul expunerii la praf, polen, fum sau alți iritanți.

Atunci când mâncărimea ochilor persistă sau se înrăutățește ori când sunt prezente alte simptome alarmante, este esențial să se consulte un specialist. Acesta va putea stabili care este cauza exactă a simptomelor și, dacă este necesar, va putea prescrie un tratament adecvat.[1]

3. Privirea încrucișată

Privirea încrucișată sau strabismul este o afecțiune oculară în care ochii nu sunt aliniați corect. Unul sau ambii ochi pot fi deviați spre interior, exterior, sus sau jos. Strabismul poate cauza probleme vizuale pe termen lung dacă nu este tratat, deci este esențial să fie detectat și tratat cât mai curând posibil.

Sunt disponibile mai multe opțiuni de tratament pentru strabism. În unele cazuri, se recomandă purtarea de ochelari de vedere și/sau terapia vizuală. În altele, pot fi necesare intervenții chirurgicale. În orice caz, este important să consulți un specialist pentru a discuta cea mai bună opțiune de tratament pentru copilul tău.[1][2]

Iar dacă soluția este reprezentată de ochelari și îți faci griji că micuțul tău ar putea refuza să îi poarte, implică-l în procesul de alegere a acestora. Riscul de a refuza să îi poarte este mai mic dacă ții cont și de preferințele sale. Fie că este vorba de ochelari de vedere Polarizen pentru copii, fie că preferați alte branduri, gama de modele disponibile este suficient de variată pentru a garanta găsirea unui model pe gustul copilului tău.

4. Tendința de a-și acoperi un ochi

Acesta este un alt simptom pe care nu ar trebui să-l ignori. Poate fi un semn că micuțul tău întâmpină dificultăți în a vedea clar cu ochiul respectiv, dificultăți ce fi provocate de o afecțiune precum strabismul sau ambliopia (ochiul leneș). Singura modalitate de a afla care este cauza acestui simptom este să mergi cu copilul la un consult la ochi.[1]

5. Tendința de a strânge din ochi

În general, această strângere sau mijire a ochilor reprezintă un comportament involuntar pe care îl adoptăm în încercarea de a ne concentra privirea sau atunci când suntem expuși unei lumini puternice. În mod normal, acesta nu reprezintă un semnal de alarmă, însă dacă observi că micuțul tău face acest lucru frecvent, ar putea fi vorba despre o problemă de vedere.

Copiii au tendința de a strânge din ochi atunci când se confruntă cu anumite probleme de vedere. Câteva dintre cele mai comune afecțiuni sunt miopia, caracterizată printr-o vedere neclară la distanță, hipermetropia, care implică dificultatea de a vedea clar obiectele aflate în apropiere, sau astigmatismul sau vederea neclară indiferent de distanță[1][2], situații în care rama de ochelari de vedere pentru copii Polarizen AS0918 C1 s-ar putea dovedi necesară.

Ca și în cazul celorlalte simptome deja menționate, motivul exact poate fi stabili doar în urma unui consult de specialitate.

Clipitul în exces, mâncărimea ochilor, privirea încrucișată, tendința de a-și acoperi un ochi sau de a strânge din ochi sunt doar câteva dintre semnalele care ar trebui să ne trimită direct la un specialist. Sănătatea ochilor este foarte importantă, iar problemele de vedere pot afecta dezvoltarea copilului. Dacă observi oricare dintre aceste simptome, nu ezita să îl programezi la un consult de specialitate.

Surse de referință: