Efectul promoțiilor și al campaniilor de publicitate în cazinouri - 58 minute în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Copilul bun care nu a fost știut (m-a inspirat filmul „Adolescence”) - 2 ore în urmă
Baia Mare, în centrul unui scandal național - 2 ore în urmă
O zi neagră pentru cei mai bogați oameni ai planetei - 3 ore în urmă
Copiii Centrului de zi al Asociației Pirita Children au participat la proiectul „Plantează o FLOARE, sădește un POM, fă-ți datoria de om” - 3 ore în urmă
Concert de pricesne și muzică religioasă la Seini - 3 ore în urmă
„Cântați, Domnului, cântați”: La Sighetu Marmației va avea loc a IV-a ediție a Festivalului concurs de cântări religioase - 3 ore în urmă
Când omul sfințește locul - 5 ore în urmă
Atelier de încondeiat ouă la Centrul de informare turistică din Sarasău - 7 ore în urmă
Bărbat în stare gravă după ce a fost prins sub un mal de pământ surpat - 7 ore în urmă
Aducere aminte: Vâltoarea, „maşina de spălat” de altădată
Pentru că ne aflăm în Săptămâna Mare, cei de la Centrul Culturii Tradiționale Maramureș (Corina Isabella Csiszár) ne reamintesc cum era pe vremuri pregătirea pentru Paști.
Curățenie se făcea la toată casă. „Făceu curățănie, era rudă la orice săracă erau un lipideu, două pă rudă. Să spăla tăt ce era pă rudă, că îs tăte grămadă, puse una păstă alta, trebe spălate, răsuflate că le mănâncă moliile. În cergă și lipideu nu intră aeru” (de la Maria Ștețiu, 57 ani, Mănăstirea).
Apoi avem ocazia să aflăm despre vâltori. Acestea au fost folosite pentru spălarea lânii de oaie.
„Tătă lumea o vânturat demult. Erau sfetăre de lână, erau cerge, erau purici, api mere cu ele la vâltoare. De aieste groase de lână nu putéi spăla decât la vâltoare. Nu pé erau multe vâltori, două, tri înt-un sat. Și să plăté la cine grijé de ele. Că mai trebe reparate, să mai rump scândurile. Ducéi sopon de casă din ăla ce-l făcem din porc, din unsoare de porc. Puném cerga odată, o scotém și o soponém și api avém perie, de nu, i-am dat drumu așé iară acolo. Lână, țoluri, țeptare ducém. Le mai și lăsam acolo să să usuce. Merem cu caru să le ducem sau cu căruțu. Și de-a umăr am dus pă u rudă de căptiță, una nainte, una napoi și ruda plină de haine” (de la Anuța Burnar, 76 ani, Mănăstirea).
Foto: Gabriel Motica