Beneficiile mierii poliflore pentru echilibrul hormonal și susținerea vitalității bărbaților - 4 ore în urmă
Marioara Murărescu – o legendă vie a folclorului românesc - 5 ore în urmă
Reacția Elenei Lasconi la atacurile lui Călin Georgescu - 5 ore în urmă
Alertă epidemiologică: Creștere alarmantă a cazurilor de gripă și infecții respiratorii - 5 ore în urmă
Moștenirea artistică a lui Klein József rămâne o parte importantă a patrimoniului cultural - 5 ore în urmă
Creșterea reprezentării UDMR în Maramureș - 6 ore în urmă
Tersánszky Józsi Jenő: băimăreanul care a refuzat să fie banal - 6 ore în urmă
Mănăstirea Moisei se pregătește de hramul de iarnă - 10 ore în urmă
La Biblioteca Județeană Baia Mare a avut loc o altă întâlnire din seria de conferințe „Provocările gândirii – incursiune în cunoașterea omului”, susținute de Marcel Mureșan - 10 ore în urmă
Povestea scrisului – o călătorie prin timp la Școala Gimnazială Baia-Sprie - 10 ore în urmă
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu: Mihai Eminescu – om al lui Dumnezeu!
La timpul potrivit, Dumnezeu alege să se nască pe acest pământ persoane alese care, cu pilda vieții, a gândirii și a faptelor sale poate influența sau schimba într-un fel sau altul, istoria unui ținut sau a unui popor.
O astfel de persoană este scriitorul nostru național, Mihai Eminescu, născut în nordul Moldovei la data de 15 ianuarie 1850. Chiar dacă viața „poetului nepereche” a fost scurtă, de numai 39 de ani, valoarea și maturitatea operelor sale este incontestabilă, pentru că rezonează până în zilele noastre.
Astfel de creații literare nu puteau fi așternute pe hârtie decât de o persoană născută în pământul nostru românesc, cu simțăminte aparte și având credința puternică în Dumnezeu, despre care el însuși mărturisește că „Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe pământ; Dumnezeu e în inima noastră”. Aș putea adăuga faptul că o inimă curată se sălășluiește într-o ființă echilibrată, care Îl laudă pe Dumnezeu așa cum știe el mai bine, în acest caz, prin scris.
Este necesar să arătăm și să spunem generațiilor viitoare și despre latura cea duhovnicească a lui Eminescu. Deși, nu putem măsura credință sau aspectul duhovnicesc al unei persoane, ci numai Dumnezeu care știe să caute la sufletul omului.
Mihai Eminescu împreună cu cei apropiați din familia au fost aproape de credință ortodoxă, moștenită din străbuni. Avea unchi și mătuși care viețuiau la Mănăstirea Agafton; s-a spovedit și împărtășit la Mănăstirea Neamț, în 1886, chiar de ziua onomastică, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil; de asemenea, scriitorul s-a gândit la un moment dat serios și sincer să se călugărească. O altă însemnare importantă este aceea că poetul moldovean era și un priceput filantrop, implicându-se în strângeri de fonduri pentru Muntele Athos, în special pentru monahii români ș.a.
Credința poetului Eminescu în Dumnezeu este de netăgăduit și se împletește cu firea sa meditativă și contemplativă consemnate în operele sale: „Rugăciune”, „Rugăciunea unui dac”, „Învierea”, „Iar când voi fi pământ”, „Trei îngeri” și multe altele.
Trebuie să fim mândri că Mihai Eminescu este parte din neamul nostru românesc, un adevărat român cu credința nezdruncinată în Dumnezeu, o adevărată „Cultură” a culturii românești de pretutindeni!
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu