Donație prețioasă pentru Casa Muzeu din Rogoz - 3 ore în urmă
19 polițiști maramureșeni au ieșit la pensie la final de 2024 - 4 ore în urmă
PS Iustin: „Mulțumim cu evlavie smerită în genunchi Bunului Dumnezeu pentru binecuvântările pe care le-am primit în anul ce a trecut” - 4 ore în urmă
Editorialul de miercuri: Biserica din Bogdan Vodă - 5 ore în urmă
Valea Sibila de la Strâmbu-Băiuț – Valea Zeiței - 6 ore în urmă
După 18 ani de la integrarea în Uniunea Europeană, România a intrat în Schengen - 6 ore în urmă
Pr. Adrian Dobreanu: 1 ianuarie, întreită sărbătoare la început de an - 10 ore în urmă
Mocănița, bucuria turiștilor pe perioada Sărbătorilor de iarnă - 16 ore în urmă
În prima zi din an este sărbătorit Sfântul Vasile cel Mare - 18 ore în urmă
Mesaje pornite din suflet, de la Oameni care fac cinste Maramureșului - în urmă
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu: Să mâncăm sau să nu (ne) mâncăm?
De-a lungul timpului au existat și vor exista multe sintagme și definiții ale postului, care, alcătuind o scurtă propoziție sau o frază mai lungă, te îndeamnă să te gândești cu adevărat la calea postului care poate duce exact spre Împărăția lui Dumnezeu.
Trăind totuși într-o lume complementară și de foarte multe ori duplicitară, ne putem adresa nouă înșine, o întrebare: „Ce este mai important, să mâncăm sau să nu (ne) mâncăm unii pe alții?”
La o primă judecată a fiecăruia dintre noi cu siguranță aflăm răspunsul la această întrebare tocmai în una dintre cele nouă porunci bisericești, și anume, mai exact, a doua: „Să ținem toate posturile de peste an”. Poate nu ar trebui luată ca și o poruncă, ci mult mai mult, ca o datorie sfântă pe care o avem atât față de Dumnezeu, cât și față de persoana noastră, exact cum ne îndeamnă prima stihiră din Triod a Vecerniei de miercuri seara, glasul al VIII-lea: „postind fraţilor trupește, să postim şi duhovniceşte”.
Dar, aruncând mreaja conștiinței mai către adânc observăm faptul că pe lângă această înfrânare de la alimente, personal, consider că cel mai important este postul de a nu ne „mânca” aproapele, bineînțeles, nu referindu-ne la un canibalism carnivor, nespecific umanității, ci a nu-l suprima pe cel de lângă noi prin diferite acte de voință ale noastre: să nu judecăm, să nu pizmuim, să nu ținem mânie și ură și să nu osândim. Toate acestea sunt urâciuni în fața lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de îndemnul Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Romani (14, 3): „cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit”.
Așadar, întotdeauna suntem puși în situația de a alege, însă este o libertate de a nu sluji poftei trupului – cum ne învață Apostolul Neamurilor în Epistola către Galateni – ci să postim în Duhul Sfânt, pentru că Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură ci dreptate, nevoință și sfințenie.
Și totuși, concluzia poate fi una simplă: postind, să nu mâncăm și ne-postind, să nu (ne) mâncăm între noi sau unii pe alții, ci să ajungem să ne bucurăm împreună de slăvitul praznic al Învierii Domnului!
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu