O nouă întâlnire a Clubului de carte de la Cărturești Baia Mare - 1 oră în urmă
Polițistele Secției 3 Poliție Rurală Fărcașa reușesc să gestioneze cu succes fiecare situație - 1 oră în urmă
Vișeuanca Anuța Pop le-a vorbit copiilor români din Marsilia despre Mărțișor, realizând alături de ei frumoasele simboluri ale primăverii - 1 oră în urmă
În Fărcașa s-a organizat un spectacol dedicat doamnelor și domnișoarelor - 2 ore în urmă
8 Martie la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș - 2 ore în urmă
Alexander Graham Bell: Inventatorul telefonului - 2 ore în urmă
BNR marchează 375 de ani de la nașterea Sfântului Antim Ivireanul cu o monedă din aur - 3 ore în urmă
Gala Premiilor Oscar 2025 - 4 ore în urmă
40 de lucaciști au luat parte la proiectul educațional interdisciplinar „Descoperă magia Dunării: De la Budapesta la Viena!” - 4 ore în urmă
Programul liturgic al ierarhilor în prima săptămână a Postului Mare - 4 ore în urmă
Biserica de lemn din Săliștea de Sus, a Nistoreștilor
Localitatea Săliștea de Sus este atestată documentar în anul 1365. Se spune că la început, ar fi fost două localități, așezate de o parte și de alta a râului Iza care ulterior s-au contopit.
În anul 1860 a fost construită biserica de lemn care poartă hramul „Sfântului Nicolae”. I-a rămas denumirea de biserica Nistoreștilor deoarece se spune că a fost ridicată de către o familie înstărită, descendentă a unui anumit Nistor. Mai târziu biserica a fost incendiată de tătari, în anul 1717 și a fost salvată de o femeie care, singură a cărat apă cu găleata, reușind să stingă focul.
Restaurarea ei a fost făcută în anul 1965. Treizeci și șase de ani mai târziu s-au făcut reparații la acoperiș iar în perioada 2005-2006 s-a lucrat la reabilitarea structurii și s-a stabilizat pictura murală în pronaos și naos.
Biserica a fost construită din lemn de brad iar pridvorul original a fost mărit cu aproximativ 6 metri, după Primul Război Mondial.
Singura biserică cu două turnuri-clopotniță din Maramureș
Pridvorul se sprijină pe patru stâlpi, din care doi, mai apropiați, au fost uniți cu arcada cununei prin îmbinări asimetrice realizate în etape diferite.
Acoperișul se unește deasupra pridvorului și absidei, punând în evidență turnul clopotniță principal.
Pictura de pe bolta bisericii a fost executată de către un zugrav, căruia nu i se știe numele. I se spunea „pictorul de la Sighet.”
Patrimoniul mobil al bisericii constă într-o cruce de lemn pictată pe ambele fețe și icoane pe lemn vechi.
Lăcrimioara ZOTA