Este posibil ca biserica de lemn din Breb să fie chiar mai valoroasă decât bisericile din lemn intrate pe lista monumentelor UNESCO, însă cele mai importante elemente, care o fac unică, abia au fost descoperite. Este vorba despre acoperișul ei dublu, cu dranițe dintre cele mai vechi dn Europa și cu siguranță cele mai vechi din România, precum și pictura.
Biserica de la 1622 are un acoperiș dublu, iar cel interior are dranițe care datează de la 1479. Sunt cele mai vechi dranițe din România, dar foarte aproape de cele mai vechi din Europa. Cercetările istorice au descoperit de curând că mai există 14 bucăți de draniță la o biserică din lemn din Polonia, datate cu doar câțiva ani înaintea celor din Maramureș.
„Biserica de la Breb este, probabil, cea mai valoroasă biserică pe care o avem, dar noi nu am realizat asta de la bun început. Când s-au făcut înscrierile în UNESCO, biserica de la Breb, părând destul de urâtă și butucănoasă cu turnul scurt și cu o singură poală, transformată drastic în secolul al XIX-lea și fără pictură vizibilă, nu am crezut că este foarte valoroasă”, spune istoricul Teofil Ivanciuc.
Noi și valoroase descoperiri
Însă cercetările recente au descoperit cu totul altceva, ceea ce plasează mica biserică printre cele mai valoroase din Maramureș.
Biserica Breb Foto Teofil Ivanciuc
„Abia ulterior a fost găsit acoperișul interior, a fost găsită pictura din secolul al XVII-lea. Toată biserica a fost pictată, dar pictura e încă ascunsă. Oriunde s-au făcut sondaje în pereți s-a găsit pictură”, mai spune el, arătând că pereții au fost repictați și, astfel, a fost ascunsă cea veche.
Istoricul mai arată că în pod există singura pictură expusă, ceea ce oferă un indiciu foarte important.
„Avem un singur fragment de pictură la vedere, cu doi îngerași, dar și acela este în pod. Dacă și restul picturii este de talia aceleia, înseamnă că ar fi cea mai frumoasă pictură dintr-o biserică, sau cea mai valoroasă din punct de vedere artistic. Cu masa moșilor, cu casa parohială de lângă – un complex atât de valors încât, indiscutabil, dacă va fi restaurată, va trebui să fie propusă să intre în noua listă a monumentelor UNESCO”, mai arată el.
Proiectul de restaurare, la final
Potrivit istoricului, un proiect pentru restaurarea întregii biserici a fost finalizat, iar acum se află în faza de căutare a finanțării. Chiar și așa, ar putea dura puțin. „Când găsim finanțare, se face licitația și încep lucrările. Ar putea dura cam trei ani, dar oricum, cred că în orizontul vizibil, în anii următori, că o să ne bucurăm de cea mai fascinantă biserică pe care o are Maramureșul”, mai spune el, amintind, apoi, despre câteva elemente care o fac unică. „Arcul acela din naos cu zvastica și arborele vieții sunt fascinante. Și sunt atâtea lucruri încă nedeslușite”, mai spune el.
Icoane vechi din secolul al XV-lea din vechea biserică se află acum la Muzeul din Sighetu Marmației.
Dranițele vechi, extrem de intersante
Despre dranițele care sunt cele mai vechi din România și aproape cele mai vechi din Europa, Teofil Ivanciuc mai arată că sunt elemente extrem de importante. Modul în care sunt așezate, pe acoperișul interior, aduce la lumină lucruri necunsocute până acum despre românii din epoca medievală.
Interiorul bisericii Foto Wikipedia Tetcu Mircea Rares
„Povestea pe care multă lume nu o știe este aceea că locuințele din Maramureș nu erau acoperite cu dranițe, ci cu paie, fân sau coajă de copac. Și asta dintr-un motiv simplu: nu aveau cuie. Aveau cuie de lemn, dar e atât de complicat să le facă, încât nu era rentabil. În plus, durata de viață a paielor era la fel ca și a draniței, dar paiele erau mai accesibile”, mai explică istoricul.
Astfel, doar mai târziu, în secolul al XVIII-lea au început să apară cuiele și, astfel, casele au început să fie acoperite cu aceste fâșii înguste din lemn, care până atunci erau rezervate bogaților sau bisericilor. „În 1910 încă mai erau peste 10.000 de case acoperite cu paie în Maramureș. În secolul al XVIII-lea abia au început să folosească cuiele de metal și de atunci încolo a început să se schimbe raportul, pentru că mulți au început să-și poată permite”, mai arată el.
Datarea dendrologică (determinarea vârstei lemnului) a acelor dranițe a fost făcută recent în cadrul proiectului pentru reabilitarea vechii biserici, de către arhitecta Laura Zaharia.
Ciudatul acoperiș dublu al bisericilor
Despre acoperișul dublu, istorcul mai spune că este printre multele surprize descoperite la cercetări și pritner multele lucruri care încă au rămas neelucidate. „Sunt foarte puține biserici de acest fel. În momentul de față doar trei biserici din Maramureș sunt cunoscute că au acecst acest tip de acoperiș – dublu. Asta înseamnă un acoperiș care se vede de afară și dă impresia că e singurul, dar în interior, în pod, mai este încă unul, la un metru-doi distanță de primul, care acoperă bolta”, mai spune el. Explicația este aceea că dranițele erau scumpe, la fel și picturile, iar acestea din urmă trebuiau protejate bine.
Acoperisul dublu Foto Teofil Ivanciuc
Celelalte două, la Sârbi – Susani și Valea Stejarului, păstrează doar urmele celui de-al doilea acoperiș, nu și acoperișul propriu-zis.
Dranițele din acoperișul interor de la Breb au fost sortate în trei serii diferite, în funcție de data lor „de naștere”. Unele sunt datate la 1486, 1526 și 1623. Primele două au mai fost folosite anterior la altă biserică.
Despre acestea, istoricul mai spune că au dimensiuni neobișnuit de mari. „Dranițele de la Breb au 1,3 m, 1,4 m, 1,5 m lungine și 25-36 cm lățime. Absolut toate se îmbină în uluc și lambă (precum parchetul modern, n.r.). Sunt tot din rășinoase (ca și cele din prezent), dar fiind așa mari au necesitat mult mai puține cuie. Ajungem din nou la cuie”, mai arată istoricul. „Au fost două motive pentru care le-au făcut atât de uriașe. Unu – ca să folosească mai puțin cuie și doi – fiind atât de masive, și grosimea lor era mai mare. Deci aoperișul era mult mai rezistent. Erau ca niște scânduri, de fapt”, arată el, completând că una dintre acele dranițe era cam cât 20 din cele folosite azi, iar grosimea lor era cam cât patru din cele dolosite azi.
