Dragoș Toma de la Colegiul de Arte Baia Mare, rezultate remarcabile la concursurile naționale și internaționale - 9 ore în urmă
Performanță remarcabilă pentru CCF al Universității de Nord Baia Mare - 10 ore în urmă
Complot împotriva României? Șase persoane reținute de DIICOT pentru trădare, unul dintre ei fiind maramureșean - 12 ore în urmă
Preoții din Protopopiatul Chioar, alături de părintele protopop Coza Ciprian, au inițiat o acțiune de donare de sânge - 13 ore în urmă
EU și EUL (foileton 1) - 13 ore în urmă
Îndrăgita artistă Rafila Bărbos își serbează ziua de naștere - 13 ore în urmă
Maratonul olimpiadelor școlare 2025: peste 20 de competiții județene între 6 și 16 martie - 16 ore în urmă
Polițistele Secției 5 Poliție Rurală Ocna Șugatag au adus zâmbetul în ochii unei fetițe și speranța în privirea a două bunici - 16 ore în urmă
Dar de suflet pentru mama – O primă ediție plină de emoție și creație la Târgu Lăpuș - 16 ore în urmă
La Catedrala Episcopală Baia Mare se organizează Expoziția de Icoane „Chipuri din veac, în veci”, ediția a IX-a - 16 ore în urmă
Cele mai vechi urme de locuire din Eurasia, pe teritoriul României
Într-un arc de timp care împletește trecutul îndepărtat cu prezentul științific, ipoteza lansată de Constantin S. Nicolăescu-Plopșor în anii ’60, privind existența unor hominizi pe teritoriul României acum două milioane de ani, renaște ca o mărturie a viziunii și curajului său intelectual. Aceasta, de mult considerată o teorie căzută în uitare, a fost confirmată de un studiu recent publicat în prestigioasa revistă Nature Communications, în urma unei analize minuțioase realizate de o echipă internațională.
Descoperirile de la Valea lui Grăunceanu, în județul Vâlcea, au fost reevaluate cu metode moderne, iar datările uraniu-plumb au plasat fosilele la o vechime de cel puțin 1,95 milioane de ani. Totuși, cele mai impresionante revelații vin din inciziile găsite pe oasele fosile, urme care confirmă intervenția unor hominizi capabili să utilizeze unelte pentru tranșarea animalelor. Aceste dovezi marchează situl drept cel mai vechi loc din Europa cu activitate antropică documentată.
Pentru arheologia românească, această descoperire reprezintă o piatră de hotar, reafirmând importanța siturilor preistorice autohtone în dezbaterea privind migrațiile timpurii ale hominizilor din Africa spre Eurasia. Mediul specific de silvo-stepă și fauna impresionantă, incluzând strămoși ai girafelor și primate dispărute, conturează un tablou ecologic fascinant, care a găzduit aceste grupuri timpurii de hominizi.
Totuși, misterul planează: cine erau acești locuitori? Lipsa artefactelor litice și raritatea fosilelor umane din acea perioadă complică identificarea speciei, ipotezele oscilând între Homo erectus și strămoșii săi direcți.
Descoperirea nu doar completează un capitol al istoriei evolutive, ci deschide noi întrebări despre migrațiile timpurii, adaptabilitatea și dispariția acestor grupuri. Ca o comoară dezgropată din straturile timpului, Valea lui Grăunceanu luminează un trecut învăluit în mister și reafirmă rolul fundamental al cercetării locale în marile întrebări ale umanității.