Ce proiect minunat este copilul! Din primele clipe, când ținem mica făptură abia născută în mâini, viața fiecăruia dintre noi capătă alte sensuri și devine un asamblu de planificări, cu căutări de resurse, de soluții, de atingere a unor obiective, interese și de monitorizare permanentă. Toate acestea gravitează mereu în jurul acelor căutări de răspunsuri la întrebările „complementelor circumstanțiale” sau „necircumstanțiale”.
Copiii noștri vin pe această lume cu un cod genetic. Această moștenire se face vizibilă în fiecare etapă de dezvoltare și este dirijată de modelele comportamentale cele mai influente din mediul de viață, de temperament și de propria personalitate. Își construiesc pe aceste fundamente caracterul, atitudinile, aptitudinile și creativitatea prin acțiune, cunoaștere, conștiință de sine și valorificarea sensului propriei vieți.
Suntem binecuvântați când devenim părinți. Copiii au propriul temperament în plan psihologic și comportamental, care le conturează personalitatea. Să urmărim cu atenție acest portret, pentru a identifica din timp profilul temperamental, cel care ne va ghida în alegerea celor mai potrivite căi educaționale.
Atât fetele, cât și băieții pot fi identificați cu un anumit tip de temperament:
– copilul de tip coleric, dacă veți observa că este activ, neastâmpărat, indisciplinat, vulcanic, agresiv, excitabil, plin de inițiativă și cu capacitate maximă de concentrare, dar uneori schimbător, neliniștit și nerăbdător.
– copilul de tip sangvinic, dacă e mereu hazliu, sociabil, vioi, efervescent verbal, mereu binedispus, cu o mare încărcătură emoțională, adaptabil, un bun coechipier, lider, dar și stabil, stăpân pe el și deosebit de calm, când anumite situații impun astfel de reacții.
– copilul de tip flegmatic, dacă este neobișnuit de calm, pasiv, lent, pașnic, aparent indiferent, meticulos, răbdător, supus rutinei, ușor necomunicativ, îngândurat, dar demn de încredere, perseverent și capabil de sentimente înalte.
– copilul de tip melancolic, dacă este rezervat, aparent trist, rigid, serios, anxios, retras, astenic, lipsit de încredere în sine și în ceilalți, exigent cu el și cu cei din jur, dar și sensibil, emotiv și cu o mare capacitate afectivă.
Personalitatea fiecărui copil are calități unice. Educația se poate realiza în multe moduri, însă de cele mai multe ori rezultatele se lasă așteptate, alteori se transformă în ostilități, însă de cele mai multe ori devin bariere între părinți și copii. De aceea, tipul de educație ar fi indicat să fie ales cu responsabilitate. Câți dintre noi s-au gândit vreodată la temperamentul copilului? Ce i se potrivește și ce nu?
Simplificând, voi împărți aceste concluzii în două convingeri personale, care ar putea deveni o direcție utilă pentru cei care doresc să experimenteze.
Educația de tip ,,spartană” se bazează pe acea educație de tip fermă, în care părinții prezintă propriul plan al așteptărilor și vor trata cu implicare, atenție, interes și respect părerile și sentimentele copiilor. Acest tip de educație implică multă disciplină, simplitate, reguli și respectarea lor, îndeplinirea cu strictețe a sarcinilor, a responsabilităților, minimalizarea dorințelor, încurajarea inițiativei, oferirea independenței, încurajarea copilului în găsirea de repere, strategii, soluții, aplicarea lor, precum și dezvoltarea fizică prin sport. Acest tip de educație se poate aplica fetelor și băieților la care predomină profilul temperamentului coleric sau sangvinic, dar cu diferențe clare, deoarece o domnișoară se educă întotdeauna cu ,,mănuși de dantelă”.
Educația de tip ,,democratică” se bazează pe acel tip de educație, în care părinții participă și susțin în mod direct interesele copilului, încurajează comunicarea nevoilor și a dorințelor, prioritizează așteptările copilului, îl motivează, îl însoțesc în fața provocărilor prin inițiativă, stimulare, implicare și asumare, utilizează termeni laudativi și oferă oportunități, fără a genera dependențe. Acest tip de educație se poate aplica fetelor și băieților la care predomină profilul temperamentului flegmatic sau melancolic.
Parcurgând aceste rânduri, unii dintre dumneavoastră poate v-ați raportat la propriul temperament și la educația primită, pentru a descoperi dacă conexiunile dintre acestea au fost potrivite și dacă au produs efecte. Ceea ce ar trebui să ne intereseze ca părinți este activarea celor mai eficiente metode de educație parentală, cele potrivite tipului de temperament al copilului, pentru a da valoare fiecărei alegeri, fiecărei experiențe la timpul potrivit.
În calitate de dăscăliță am afirmat, afirm și voi afirma mereu că cea mai bună investiție pe care o putem face este în copil.
În calitate de consilier de dezvoltare personală consider că această investiție se va realiza în cel mai prioritar și inteligent mod posibil atunci când va produce efecte pozitive pe termen scurt, mediu sau lung. Profitul acestei investiții, cel mai sigur, de succes, cel mai rentabil și cel mai vizibil va fi adultul de mâine.
Consilier de dezvoltare personală,
Prof. Ana Mirela Crâncău
Citește și
Centura de siguranță – prof. Ana Mirela Crâncău, consilier de dezvoltare personală
1 Comentariu în această postare
Sorin
E cam din carte și teoria e buna doar că e cam învechită. Din păcate consilierii ăștia nu sunt chiar pe subiect și e cam după ureche sfatul lor. Chiar daca e din cărți . Problema cu educația e că este Intr o continuă dezvoltare și în afara de valorile universal valabile nu prea se mai repeta nimic. Deci cam tot ce te învață consilierii
e cumva perimat și clar greșit. Oricum cel mai important lucru în educație este identificarea hobbyurilor copilului și dezvoltarea profesionala în direcția aia. E greu, dureaza multi ani și costa enorm. Și nici părinții, nici consilierii nu sunt dispuși la asemenea efort.