„Viața secretă a tablourilor (Cetatea de la Huszt)” – premieră la Teatrul Municipal Baia Mare - 8 ore în urmă
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, a sărbătorit Ziua Internațională a Puzzle-ului - 8 ore în urmă
Nicoară Timiș – un secol de la naștere, un veac de tradiție păstrată - 9 ore în urmă
Locotenent-colonel SRI a delapidat aproape un milion de lei - 9 ore în urmă
Apel umanitar: Doi vârstnici din Baia Mare au nevoie de ajutor după ce focul le-a distrus locuința - 10 ore în urmă
Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” din Baia Mare continuă recrutările - 10 ore în urmă
La Spitalul Județean Baia Mare se suspendă programul de vizită pentru o perioadă - 10 ore în urmă
Alegeri locale parțiale la Ulmeni pe 4 mai 2025, după demisia fostului primar - 11 ore în urmă
Un început de an plin de ambiție pentru primarul Ion Sorin Timiș - 11 ore în urmă
Evreii din Vișeu de Sus - 14 ore în urmă
Din Medieșu Aurit în Caraibe
Într-o zi încărcată de simbolism istoric, 24 ianuarie, când România celebrează Mica Unire, cultura românească și-a făcut simțită prezența pe meleaguri exotice. Primarul comunei Medieșu Aurit, Marian Torok, a semnat un acord de înfrățire cu orașul Monte Cristi din Republica Dominicană, o premieră pentru România. Conform publicației ObiectivSM, acesta este primul astfel de protocol încheiat între o unitate administrativ-teritorială românească și una din Caraibe.
Momentul a fost marcat festiv: imnul național al României a răsunat la mii de kilometri de țară, iar delegația condusă de primar a purtat, simbolic, numele comunei, al județului Satu Mare și al României peste Atlantic. Primăria a numit evenimentul „istoric” și a subliniat importanța acestui gest cultural, menit să promoveze tradițiile românești într-un colț de lume cu totul diferit.
Totuși, acest demers ridică întrebări care merită o reflecție mai atentă. Care sunt beneficiile concrete ale unei astfel de înfrățiri pentru locuitorii comunei Medieșu Aurit? Cum va contribui acest parteneriat la dezvoltarea locală sau la schimburile culturale reale? Se deschid, într-adevăr, oportunități economice, turistice sau educaționale, ori rămânem doar la nivel de gest simbolic?
Mai mult, în condițiile în care administrațiile locale din România se confruntă adesea cu resurse limitate, este acest protocol o investiție justificată sau doar o „excursie” costisitoare pe banii contribuabililor?
Întrebările rămân deschise, iar răspunsurile, poate, vor veni în timp. Până atunci, ne putem întreba: este această traversare a Atlanticului începutul unei colaborări valoroase sau doar o etapă de PR pe fondul unei zile simbolice?
Vasile Petrovan