Ciupercile, aceste organisme enigmatice și diverese au propria poveste. Unele specii de ciuperci sunt comestibile, altele sunt foarte toxice. Printre hribi, de exemplu, există specii bune de mâncat și altele otrăvitoare. Nu consumați ciuperci culese din natura decât dacă sunteți siguri că le-ați identificat corect, de preferat cu ajutorul unei persoane care cunoaște foarte bine ciupercile. Vara este anotimpul hribilor. Aceste ciuperci sunt delicatese veritabile. Denumirea științifică, Boletus Edulis, provine din rădăcina latină bolet – care înseamnă „ciupercă superioară” și edulis, cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Așa cum sugerează și denumirea științifică, Boletus edulis este considerat o ciupercă de calitate superioară ca aromă și textură. Carnea este albă, tare, cu gust ușor de alune și carne, cu miros plăcut și textură fină și cremoasă. Hribii au un conținut bogat în minerale și vitamine, iar din componența lor lipsesc zaharurile și lipidele. Elementele nutritive pe care le au sunt ușor asimilate de organism. Potrivit unor studii de laborator, cantitatea de potasiu de care dispun contribuie la menținerea unei presiuni sanguine scăzute și au capacitatea de a anihila proliferarea celulelor tumorale.
„Recoltarea ciupercilor din pădure, în mod neorganizat, sau achiziţionarea de la culegătorii care le comercializează în pieţe implică riscuri importante asupra sănătăţii, deoarece îşi pot face apariţia exemplarele din speciile de ciuperci otrăvitoare, care generează intoxicaţii acute la consumatori. Toxicitatea ciupercilor otrăvitoare nu poate fi redusă prin fierbere, uscare sau macerare în oţet. De asemenea, îndepărtarea cuticulei nu diminuează toxicitatea. Foarte important de ştiut este faptul că nu există niciun test simplu care să permită recunoaşterea imediată a unei specii toxice. Identificarea unei ciuperci otrăvitoare nu poate fi făcută decât de un specialist.
Semnele intoxicației:
Ele diferă în funcţie de tipul de ciuperci consumate şi apar la minimum 15 minute până la 12 ore, sau chiar mai mult, de la ingestie şi se manifestă prin greţuri, vărsături, tulburări intestinale, scăderea tensiunii arteriale, halucinaţii, tulburări nervoase, salivaţie abundentă, lăcrimare, micşorarea pupilei, dureri abdominale, scăderea pulsului, transpiraţii.
Ciupercile nu se recomandă în alimentaţia copiilor, a persoanelor cu alergii, a celor cu intoleranţă alimentară la ciuperci şi nici combinarea ciupercilor cu băuturi alcoolice, deoarece alcoolul măreşte solubilitatea unor substanţe specifice şi favorizează absorbţia intestinală.
Lăcrimioara ZOTA
