În 5 decembrie, Cristian Cuceu, un tânăr de 23 de ani, din Fărcașa, a murit în urma unui grav accident de muncă la San Donà di Piave, în Veneto.
Tragedia a avut loc în cadrul companiei Elettromeccanica Viotto srl, din via Kennedy, specializată în construcția și revizia de mașini industriale, motoare electrice, echipamente, întreținerea mecanică și electrică a utilajelor și mașinilor industriale pentru diverse sectoare de producție. Băiatul se afla la locul de muncă și lucra cu un strung care i-a provocat răni grave. Colegii i-au acordat lui Cristian primul ajutor, dar când au ajuns operatorii sanitari de la 118, pentru el nu mai era nimic de făcut. La fața locului au intervenit și carabinierii, scria atunci Venezia Today, publicație citată de Rotalianul.
Sâmbătă, 19 decembrie, trupul neînsuflețit al maramureșeanului a ajuns acasă, iar astăzi, 20 decembrie, a fost condus pe ultimul drum.
„Îți mulțumim pentru tot, Cristi! Nu te vom uita niciodată!”
Din dragoste și recunoștință pentru prietenul lor plecat mult prea devreme din această lume, mai mulți tineri din Fărcașa cu făcut un gest extrem de emoționant. Aceștia l-au așteptat cu mașinile (10 la număr) la intrare în comună și nu oricum. Fiecare și-a împodobit autovehiculul cu câte o coroană de flori și poza lui Cristi, iar pe tricoruri negre au scris mesajul „Cei pe care îi iubesc mă așteaptă acasă”, bineînțeles însoțit tot de poza lui. De asemenea, au scris un mesaj de rămas bun, care a fost citit la înmormântare:
„În primul și primul rând, Cristi (sau „Cucy” cum ne plăcea nouă să îi zicem) a fost un prieten adevărat și indiferent de câte pagini de text am umple și de câte lacrimi am vărsa, tot n-o să putem niciodată să-i facem dreptate și să ilustrăm în totalitate ce înseamna el pentru noi.
Încă de când eram copii și el a plecat în Italia pentru prima oară, pentru noi fiecare vacanță începea cu adevărat doar atunci când se întorcea Cucy acasă și se sfârșea odată cu plecarea lui. De fiecare dată dădea startul iernilor și verilor noastre cu îmbrățișările lui calde, moment din care știam cu siguranță că o sa fie o vacanță plină de amintiri de neuitat. Suntem norocoși să putem spune că toate amintirile noastre îl includ și pe el pentru că, prin personalitatea lui, și-a pus amprenta în fiecare dintre acestea și, cu siguranță, în continuare o să facă parte, intr-un fel sau altul, din viețile noastre. El a fost motivul pentru care noi toți avem multe amintiri plăcute, pentru că mereu, orice spunea, se transforma în fapte.
Îmbrățișările lui prietenoase de rămas-bun erau la fel de binevenite, chiar dacă anunțau sfârșitul distracției noastre. Odată cu plecarea lui dispărea și farmecul și de abia așteptam să se întoarcă. Toate despărțirile se terminau cu replica „ne vedem peste cateva luni” sau cel puțin așa era pana acum… De acum încolo, în fiecare vară când o să ne adunăm cu toții, așa cum îți plăcea ție mereu să ne vezi, și la fiecare colindă cântată de Craciun gândul o să ne zboare la tine.
Chiar dacă fiecare dintre noi l-am cunoscut pe Cristi în momente diferite din viețile noastre, el va lăsa un gol la fel de mare în fiecare dintre noi. După ce îl cunoșteai, nu puteai să nu remarci că era un om aparte față de cei pe care i-ai întâlnit până în momentul acela.
Mereu cu zambetul pe buze și in suflet, Cristi s-a bucurat de fiecare moment al vieții indiferent de cât de marunt îl consideram noi, iar prin prezența lui ne-a facut și pe noi să ne bucurăm la fel de mult. În mod automat îți rămânea întipărit în minte optimismul și curajul lui, pasiunea cu care își trăia fiecare clipă a vieții și bunăstarea pe care o împraștia în jurul lui fără să-și dea seama.
Cristi a fost o persoană cu un caracter puternic, cu principii bine stabilite pe care le respecta în tot ce facea, dar cu toate acestea nu ezita să recunoasca dacă a greșit.
Din perspectiva lui, toate problemele aveau o rezolvare simplă și nu se dădea niciodată bătut. Profita la maxim de orice ocazie și știa să ne ridice moralul, el dădea „viață” grupului nostru și ne aducem cu toții aminte cu câtă bucurie ne anunța mereu că o să vină acasă. Timp de 15 ani de zile aceasta fost singura vară în care a fost departe de noi.
Planurile noastre erau organizate în functie de perioada în care ajungea el acasă, casa lui era și casa noastra… Primul lucru pe care îl făcea când se întorcea era să vină cu mașina plină de bagaje să ne salute, indiferent de cât de obosit era, primul lucru pe care îl făcea era să-și salute „a doua familie”. În ciuda distanței fizice dintre noi, prietenia noastră nu s-a răcit niciodată, avea un dar de a uni grupuri întregi de oameni din toate împrejurimile și de a le induce energia lui pozitivă.
Visul său de cand era mic a devenit realitate, dar din păcate a apucat să se bucure prea puțin de el. De fiecare dată când o să-i vedem mașina, pentru care a muncit atât și pe care a iubit-o atât de mult, o să ni-l imaginăm așa cum era el, cu zambetul pe buze,vesel, conducând și ascultând muzica lui preferată.
Probabil niciunul din noi n-o să reușească niciodată să înteleagă cât de mult însemna pentru el să se întoarcă acasă și cât de bine se simțea aici. Și-a dorit atât de mult, iar acum o sa fie aici mereu, aproape de noi. Ne pare rău pentru cei care nu au avut ocazia să-l cunoască și o sa afle doar o parte din cum era el, din acest text.
Credem din tot sufletul că în cer avem un prieten care mereu de acum încolo o sa ne poarte de grijă.
Îți mulțumim pentru tot, Cristi!
Nu te vom uita niciodată! Te rugăm să ne veghezi de oriunde ai fi, iar noi te vom vizita ca să-ți spunem ce am mai făcut, în fiecare vacanță, la fel cum o făceai tu până acum. Rămas bun, prieten drag! Ai grijă de tine până când o să ne revedem!”.
Cuvintele sunt de prisos… Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Sincere condoleanțe familiei!
Lavinia-Codruța Herman
