Spectacol cosmic ascuns de nori - 4 ore în urmă
Poliția intensifică verificările în domeniul forestier - 5 ore în urmă
Controale APIA 2025: Ce trebuie să știe fermierii din Maramureș - 6 ore în urmă
ISU Maramureș la ceas de sărbătoare : Ziua Protecției Civile - 7 ore în urmă
Primul proiect european din istoria Instituției Prefectului Maramureș a fost finalizat - 9 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan, despre conflictele în relație - 10 ore în urmă
Atelierele „Șezătoare în Postu’ Mare” continuă la Târgu Lăpuș și în acest an - 10 ore în urmă
Amintiri din Fălciu - 10 ore în urmă
În Baia Sprie au fost reluate lucrările la primul Centru Multifuncțional - 10 ore în urmă
Vernisajul expoziției „Simfonia primăverii” la Baia Mare - 12 ore în urmă
Editorial: De la Ministerul Învăţământului, la Ministerul Educaţiei Naţionale
A început schimbarea în sistemul de învăţământ românesc simplu, pompos şi nefericit… de la clasicul minister al învăţământului la actualul sistem al educaţiei naţional. Nu e aceeaşi Mărie cu altă pălărie.
Educaţia a luat-o nefericit înaintea cunoaşterii. Educaţia e un set de norme etice şi practice menit să stabilească valorile dominante ale actualei societăţi.
Pe vremuri mergeai la şcoală ca să înveţi carte. De când a apărut educaţia civică, educaţia financiară, educaţia fizică, etc…, vechile materii ale învăţământului au ajuns mofturi, limbi moarte, lucruri inutile.
Auzi vorbe de tipul “la ce-mi trebuie mie formule chimice când sunt suficiente schemele ideologice şi formulele de justă poziţionare”. Ceea ce învăţai pe vremuri în şcoală, te va instrui şi te va învăţa firma în care vei lucra.
Şcoala devine încet pseudo-şcoală în care, în viziunea unor nefericiţi, n-ar trebui să existe: geografi, biologi, chimişti, istorici, artişti plastici.
Greu de desluşit regulile de bază ale lumii în care trăieşti. Miza şi sensul învăţământului dispare şi apare educaţia. Tot ce învăţai pe vremuri când era ministerul învăţământului se împacheta în forme viabile şi utile fiecărui elev. “La ce să mai înveţi şi inutilitatea asta” e o vorbă care pe vremea Ministerului Învăţământului lipsea.
Îmi amintesc de clasele V-VIII când, la desen, l-am avut pe marele grafician al Centrului Artistic Baia Mare, Walter Friedrich, ori la muzică pe Mihai Rusu, fostul dirijor al fanfarei regale. Dincolo de ce am învăţat am învăţat de la aceşti maeştri, ne-am ales şi cu poveştile lor de viaţă artistică. Nu ne-am întrebat la ce ne trebuie muzica ori arta plastică.
Am avut bucuria să întâlnesc expoziţii de grafică semnate de Walter Friedrich şi să-mi spun: “a fost şi profesorul meu”. Mi-am adus aminte că îşi rupsese piciorul şi lucra în atelier unde elevii lui erau bineveniţi.
Ministerul Învăţământului şi-a văzut de drum. Noi suntem produse ale acelei forme de “educaţie” care ne-a fost utilă mulţi ani după ce am lăsat-o în urmă. Cu ce se vor alege cei care, astăzi, sunt elevi în sistemul Ministerului Educaţiei Naţionale?
Noroc cu profesorii care vin din zona Ministerului Învăţământului şi care pot împacheta “educaţia” ca pe vremurile ministerului lor.
E o temă de discutat, o temă care trebuie să ne preocupe pe noi ca părinţi şi pe copiii noştri, şi pe cadrele didactice.
Spre ce se va îndrepta Ministerul Educaţiei Naţionale rămâne să vedem şi să constatăm în scurtă vreme!
Marian Ilea