Anul acesta se împlinesc 20 de ani de când Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș a înființat Editura „Ethnologica”. Aceasta este specializată în editarea unor lucrări care vizează cultura tradiţională maramureşeană, publicând până acum foarte multe titluri.
Corina Isabella Csiszár din cadrul Culturii Tradiționale spune că editura a debutat cu o lucrare bilingvă monumentală dedicată cunoașterii valorilor spirituale românești în lume „Hori de femei din Breb”, „Learn to sing my mother said”, de Sanda Golopenția, prof. dr. la Univ. Brown Providence – versuri populare din Maramureș culese în anii 1978-1979, traduse de Sanda Golopenția și Peg Hausman.
Anul acesta, Corina Isabella Csiszár și Florin Avram au revenit în satul Breb pe urmele horitoarelor cercetate între anii ’78-’79.
„Am rămăs plăcut impresionați să o găsim încă în viață pe bătrâna Floarea Ciuc, care la 90 de ani, încă mai cântă hori, deși ne spune râzând că acum are vocea „nădușită” din cauza bătrâneților:
„Doamne, ce-am făcut la lume,
De nu-mi aud vorbe bune,
Numa răle mânânțăle,
De la pretinele mele.
Îs bătrâne horile ieste, tare dragi mi-o fo și de când am fo cocoană, tăt m-o pus să horesc și-api tăt am horit la oi, pă câmp, când lucrat la holdă și seceram, am fo și în șezătoare:
Mamă, când oi muri eu,
Teamă-mi drăgucioru meu,
Să mă puie-n copârșău.
Când oi si și de el tomnită,
Atunci oi si și hodinită.
Când oi si de el gătată,
Atunci oi si și așădzată”.
De glasul mătușii Floare din Breb a auzit o țară întreagă. Bătrâna ne poveștește „o fo la mine turiști și m-o înregistrat cu drona”. Își amintește și de cercetarea realizată de către doamna Sanda Golopenția „o venit la mine o doamnă de la București și i-am horit păntru o carte. Și tăt feliu i-am povestit, despre cum am văruit și cum am mărs la Gutâi după lut galbân”.
De asemenea, am mai stat de vorbă cu Viorica Hotea, nepoata horitoarei Maria Sima Frunzăleasa. Mătușa Frunzăleasa, un adevărat personaj controversat și atipic mai ales pentru acele vremuri, a făcut parte din proiectul doamnei Sanda Golopenția. Frunzăleasa apare și în cartea Sandei Golopenția „Fluviul Alfeu sau despre exil și întoareceri”, de unde aflăm despre ciudata femeie că „își compusese câteva hore-plângeri, (…) lucra la coasă (…) și se ducea la crâșmă și bea.
Revenea spre casă și în această simplă sfidare, care nu făcea rău nimănui, ca și în faptul că aidoma bărbaților, Maria umbla cu cuțit la brâu și se știa că-l va folosi la nevoie, se ascundea izvorul disprețului răuvoitor și condescendent cu care se vorbea despre ea.
După zeci de ani, nepoata Mariei ne-o descrie surprinzând aceleași trăsături și acțiuni pe care le-a evidențiat și doamna Golopenția „Mărie ave multe cântece, „Mămucă, norocu mnieu” și Zâs-o mama cătă mine”. O fost o femeie bună, care o lucrat ca un bărbat, i-o plăcut și-a be, mai trăge de nervi și câte o țiglare. O fo sângura femeie din sat care o fumat amu-s 50 de ani. O avut oi pă care mi le-o dat mie de zestre și mere la oameni a lucra și îi dăde oamenii bani. Ie era foarte dură, avé un cuțât șî-l țâné la pticior. Și de să lua oaricine de ié, scoté cuțâtu și nu să temé, era bărbătoasă. Oamenii nu-i dădeu pace. Era săraca cu un ochi mai mic, după ce o luat o mamă de bătaie, de era să moară”, scrie Corina Isabella Csiszár.
De precizat ar mai fi că „Hori de femei din Breb” a deschis seria de carte Cultura tradițională. Editura Ethnologica mai cuprinde Colecția Axis Mundi, Historia, Lirica și Personalități. Tot în cadrul acestei edituri apare și revista „Memoria Ethnologica”, ajunsă la nr. 86-87.
„Memoria Ethnologica” este o revistă a CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureş, publicată bianual (cu numere duble care apar în lunile iulie, respectiv decembrie) începând din 2001. Revista publică cercetări originale şi recenzii de antropologie culturală şi socială (etnologie, lingvistică, medicină tradiţională) şi domenii de interferenţă.
Din anul 2010 revista utilizează procedura de verificare cu evaluatori.
Revista cuprinde articole în următoarele limbi: română, engleză, franceză, germană, italiană, ucraineană, potrivit memoria-ethnologica.ro.
L.C.H.
Foto – Rada Pavel
