Luna trecută, dar am fost prea preocupați cu pandemia și cu pregătirea alegerilor locale, s-au împlinit 17 ani de la o tragedie care nu trebuie să se repete. Un militar în termen și-a ucis patru camarazi, după care s-a sinucis. A rămas ca o pată neagră în istoria municipiului Baia Mare, pentru că nimeni nu a înțeles de ce s-a întâmplat asta. Am scris și acum câțiva ani, în alt context, dar poveștile rămân tot aceleași. Probabil adevărul se va pierde în istorie!… Redau documentarea unei vechi povești!
A fost una din cele mai mari tragedii din istoria municipiului Baia Mare. Un militar în termen şi-a ucis patru camarazi, după care şi-a pus la rândul său capăt zilelor în clădirea Arhivelor Naţionale din Baia Mare, situată în zona centrală. „Măcelul de la Arhive”, aşa cum a rămas în istorie, a făcut înconjurul comunităţii şi ulterior al întregii ţări. Nimeni nu a înţeles ce l-a determinat pe militar să recurgă la un asemenea gest extrem.
În seara de duminică, 14 septembrie 2003, la ora 23.00, militarii jandarmi au intrat în serviciu. Nimeni nu bănuia ceea ce va urma. În dimineaţa zilei de luni, 15 septembrie, la ora 02.00, poliţia a fost alertată de către Ioan P., în vârstă de 60 ani, din Baia Mare, paznic la un restaurant din apropiere, că din clădirea Arhivelor se aud focuri de armă. La fel a făcut şi paznicul de la complexul comercial Center, situat peste drum, Claudiu Ozvald, care se afla, de asemenea, de serviciu în noaptea cu pricina. „Era 1.55. Am auzit o pocnitură puternică. Am ieşit, crezând că a fost o explozie la roata vreunei maşini. În momentul acela, dinspre clădirea Arhivelor Naţionale s-a auzit o rafală puternică. Am trecut strada împreună cu mai mulţi cetăţeni din blocul din apropiere. Unul dintre ei a sunat la poliţie. În clădire nu am putut intra deoarece uşa era încuiată. La faţa locului au ajuns imediat poliţişti, jandarmi şi cadre medicale de la Serviciul de Ambulanţă Baia Mare. Au spart geamul, au deschis uşa şi au intrat în clădire. De aici nu mai ştiu ce s-a întâmplat, fiindcă nu ne-au dat voie să intrăm“, a spus, la acea vreme, conform presei timpului, paznicul de la Center.
# Liniştea…
În clădirea de pe bulevardul Bucureşti, care adăposteşte şi în prezent instituţia, în acea noapte se consumase un adevărat măcel. Un militar în termen şi-a împuşcat colegii, după care s-a sinucis. Niciunul din ei nu au scăpat. Cei cinci aveau rolul de a păzi clădirea. Nimic nu prevestea tragedia. Era o seară liniştită, a spus după tragedie Iosif Abrudan, un băimărean care vindea flori chiar în apropiere. „Dimineaţa (n.r. luni), când am venit, nici nu m-au lăsat să mă apropii de clădire. Doar atât am aflat, că toţi cei cinci sunt morţi, că unul dintre ei i-a împuşcat, după care s-a sinucis. Nici nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat. Mă obişnuisem cu ei, mai aveau cam o lună şi terminau armata. Doar îi cunoşteam de mai multe luni, fiind tot pe-aici, erau nişte băieţi tare buni. Ce s-o fi întâmplat nu-mi pot da seama“, a spus băimăreanul în 2003.
# Camarazii
Noaptea groazei a fost una deosebit de lungă. O echipă complexă alcătuită din poliţişti, jandarmi şi medici de la Ambulanţă, dar şi un procuror criminalist a rămas înmărmurită de cele găsite. Le etajul I a fost găsit cadavrul fruntaşului Flaviu Pop, cel care era ajutorul comandantului gărzii. Acesta avea asupra sa două pistoale mitralieră şi mai multe încărcătoare cu muniţie. La demisolul imobilului, în dormitorul în care erau de obicei cazaţi militarii jandarmi care fac serviciul de pază, au fost găsite trupurile fără viaţă ale celor patru colegi ai lui Flaviu. Aceştia erau Vasile Sav, în vârstă de 21 de ani, din Baia Mare, încorporat în 22 octombrie 2002, la UM 0716 Baia Mare, Cristian Muresan, de 21 de ani, din satul Duruşa, comuna Valea Chioarului, încorporat în 22 octombrie 2002, la UM 0728 Tăşnad, Gabriel Pripon, de 21 ani, din Baia Mare, încorporat în 22 octombrie 2002, la UM 0812 Orăştie şi Florin Romonti, de 20 ani, din Baia Mare, încorporat în 23 octombrie 2002, la UM 0728 Tăşnad. Toate cadavrele prezentau plăgi împuşcate, au constatat atunci anchetatorii.
# Rafalele…
Oamenii legii au căutat, pe baza indiciilor de la faţa locului, răspunsuri la tragedia de la Arhive. Acesteau au venit repede. Fruntaşul Flaviu Pop din Baia Mare, cu domiciliul pe strada Bogdan Vodă, încorporat la UM 0827 Cluj, a forţat lada cu muniţia stoc de luptă a gărzii în timp ce se afla în serviciu. Nu a stat prea mult pe gânduri, a tăiat o cutie zincată de unde a luat muniţie de război. Militarul a folosit muniţia împotriva colegilor, din care trei se aflau în program de odihnă, iar unul în postul de planton pe holul de la intrarea în clădirea Arhivelor. După ce i-a ucis, Flaviu a urcat la etaj, unde şi-a tras un glonţ în cap. Medicii sosiţi la faţa locului după măcel au încercat în zadar să le salveze vieţile. Din nefericire, aceştia muriseră. Imediat, cercetările au fost preluate de procurorul Aurel Galeş din cadrul Parchetului Militar din Oradea.
# Groaza…
Procurorul militar Aurel Galeş a ajuns în Baia Mare la scurt timp. Tot la faţa locului a venit şi o comisie condusă de prim-locţiitorul comandantului Jandarmeriei Române, generalul de brigadă Petru Mihuţ. Aurel Galeş a povestit că nu a mai văzut un asemenea caz îngrozitor. „Este primul caz de acest gen în dosarele Parchetului Militar Oradea. Un caz asemănător s-a petrecut în urmă cu vreo 30 de ani la Carei, dar atunci au fost trei morţi. Este un adevărat măcel ceea ce s-a întâmplat acum în Baia Mare. Militarul Flaviu Pop a tras în rafală peste 50 de gloanţe. După ce şi-a ucis camarazii, a urcat la etajul unu, s-a aşezat pe un scaun şi s-a sinucis, împuscându-se în cap. Soldatul nu a avut niciodată probleme disciplinare. Din punct de vedere al încadrării ca militar apare cu calificative foarte bune“, a declarat, la acel moment, Galeş.
# Modelul…
Comandanţii lui Flaviu au avut numai cuvinte de laudă despre comportamentul său. Nimeni nu a prevăzut tragedia ce urma să aibă loc în 2003. Şeful de Stat Major al Comandamentului Teritorial de Jandarmi „Somesul“ Cluj, colonelul Ioan Roman, în subordinea căruia se afla şi unitatea de jandarmi din Baia Mare, a declarat ca militarul Flaviu Pop şi-a efectuat timp de trei luni stagiul militar la Cluj-Napoca, la UM 0827. Aminitirile despre el sunt pozitive. „La încorporare, Flaviu Pop a fost supus unui examen medical complet. Din punct de vedere psihic, el a fost găsit apt pentru a executa servicii de pază şi ordine“, a povestit Roman la acel moment. Transferul a venit după cele trei luni de instrucţie. Flaviu a fost mutat la UM 0716 Baia Mare. „Flaviu era un soldat model. De aceea a primit si gradul de fruntas si a fost numit adjunctul comandantului garzii la Arhivele Nationale. După efectuarea primelor cercetări, a fost exclus faptul că militarul ar fi consumat băuturi alcoolice. Nici probleme în familie nu avea. Am discutat personal cu prietena militarului. Ea a negat faptul că s-ar fi certat cu prietenul ei. Practic, din comportamentul lui nu a reieşit că ar fi putut comite o asemenea faptă“, a declarat la acea vreme şi colonelul Vasile Matei, comandantul Comandamentului de Jandarmi Judeţean Maramureş.
# Drama…
La acel moment, mama agresorului a venit la spital însoţită de două femei, de abia ţinându-se pe picioare. Tragedia a venit la scurt timp după altă tragedie. Cu câteva luni înainte, tatăl lui Flaviu s-a stins din viaţă, iar în acea noapte, femeia a rămas şi fără băiat. Băiatul urma în scurt timp să îşi întemeieze o familie alături de iubita sa. „Copilul meu era un băiat tare bun, respectuos, şi nu cred că ar fi fost în stare de un asemenea gest. Nici motive nu avea, pentru că se înţelegea foarte bine cu prietena lui. Chiar se gândeau să se căsătorească. Sâmbătă, prietena lui a fost la el să-i ducă mâncare. Poate să-mi zică lumea ce o vrea, eu nu cred că băiatul meu a putut sa comita o asemenea faptă”, a spus mama lui Flaviu după măcelul de la Arhive.
# Intervențiile…
În urma tragediei petrecute în clădirea Arhivelor Naţionale din Baia Mare, la scurt timp, procurorul general al Romaniei, Ilie Botoş, a dat dispoziţie Parchetelor militare care cercetează cazul să verifice cum a fost dat avizul psihiatric la încorporarea militarului care a deschis focul. El a menţionat că, în cazul militarilor care pazesc obiective importante şi intră în contact cu muniţia de război, verificarea psihologică trebuie făcută periodic în timpul stagiului militar. Într-o declaraţie ulterioară, ministrul Administraţiei şi Internelor de la acea vreme, Ioan Rus, a spus că tragedia din Baia Mare nu poate fi pusă pe seama menţinerii serviciului militar obligatoriu. Concluzia a fost că important rămâne examenul medical riguros care trebuie făcut la încorporare. Se pare că în multe cazuri nu se acordă suficientă atenţie verificărilor psihologice.
# Semnele…
Presa vremii a spus, însă, că li s-a promis familiilor îndoliate ale celor patru că fiii lor vor fi numiţi eroi, plus că vor fi înaintaţi în grad. Au fost audiate numeroase persoane, dar după câteva săptămâni încă mai erau multe semne de întrebare. „Un pistol mitralieră are un încărcător de 30 de cartuşe. Având în vedere cele spuse de procuror – că s-au tras cu aceeaşi armă 61 de cartuşe – şi ţinând cont că Pop s-a sinucis trăgându-şi o rafală de patru gloanţe în cap, rezultă o situaţie cel puţin bizară. Deci, Pop foloseşte 57 de cartuşe ca să-şi lichideze colegii şi mai rămâne cu trei gloanţe netrase. În final, se gândeşte să-şi pună capăt zilelor. Cu arma pusă pe foc automat, apasă pe tragaci. AKM-ul „scuipă“ trei cartuşe care i se înfig în cap, după care arma clănţăne a gol. Cu craniul găurit de trei cartuşe, jandarmul schimbă încărcătorul, îşi mai trage un plumb în ţeastă şi în cele din urmă moare… Greu de crezut!”, nota Curierul Naţional în data de 9 octombrie 2003. Indiferent de deznodământ, Flaviu Pop a rămas în memoria comunităţii drept militarul care şi-a ucis camarazii, după care s-a sinucis tot prin intermediul gloanţelor. Un lucru rămâne sigur. Mult timp de la acel moment trecătorii treceau cu spaimă pe lângă sediul Arhivelor Naţionale, de parcă ar fi bântuit de spirite…
# În loc de epilog
Ce s-a schimbat de atunci? Invariabil, totul!… Poate că nu ar fi rău ca modelul american, adoptat în parte în România, să devină valabil. Este nevoie de criminaliști care să construiască profilul psihologic al „unsub”-ului. Ar ajuta enorm în performanță și în anticiparea următoarelor mișcări ale infractorilor odată ce infracțiunile au loc.
Cătă ŢINEGHE
Foto – Florin Pușcaș
