Ioan Stegeran, primarul comunei Fărcașa, a primit distincția „Primar de 7 stele” - 7 ore în urmă
În luna martie pe scena Teatrului Baia Mare: Râs, dramă și reflecție - 12 ore în urmă
Casa Națională de Pensii Publice se modernizează - 12 ore în urmă
Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» inaugurează expoziția „Memoria naturală. Când apare invizibilul”, semnată de artistul Juan Sebastián González - 12 ore în urmă
Spectacol interactiv de știință pentru copii la SHURA Bistro Caffe - 13 ore în urmă
Codul Rutier 2025: utilizarea abuzivă a flash-urilor poate duce la sancțiuni dure - 13 ore în urmă
Atelier de litografie pentru copii în Recea - 13 ore în urmă
„Miercurea alarmelor” – exercițiu de alarmare publică; Cetățenii, sfătuți să rămână calmi - 15 ore în urmă
Mitropolitul Andrei al Clujului, Maramureșului și Sălajului aniversează 35 de ani de arhierie - 16 ore în urmă
În Culcea va avea loc spectacolul „Azi e despre tine, mama” - 16 ore în urmă
Frânturi de istorie – topitoria „Logolda” din Cavnic
Povestea mineritului și a tradiției și priceperii în topirea minereurilor de metale prețioase și extragerea aurului și argintului sunt prezente și azi în memoria locului, mărturie fiind ruinele vechii topitorii de aur, cunoscută în toponomia locului „La Logoldă”.
Acest loc remarcabil datează din jurul anilor 1850. Izvoarele istorice arată că în 1856 Trezoreria Coroanei Imperiale austriece, care domina întreaga Transilvanie și Ținutul Bucovinei, a concesionat minele din Cavnic unei societăți engleze, cu sediul la Paris.
Ulterior, în 1862, englezii au construit aici o topitorie de aur.
Cuvântul englezesc „gold” însemnând aur, a fost preluat de localnici pentru a genera denumirea topitoriei „Logolda”- probabil provenind din exprimarea populară „La gold” adică „La aur”.
Logolda este cunoscută încă din acea vreme pentru calitatea deosebită a aurului produs aici, dar mai ales prin implementarea unei tehnologii de avangardă pentru acele timpuri- prelucrarea sau tratarea minereului prin cianurare. Nu numai calitatea aurului era deosebită aici, dar chiar și specialiștii s-au dovedit a fi de prim rang, fiind consultați de cei din țările învecinate.
În 1891, specialiștii din Cavnic au fost trimiși în Rusia, pentru punerea în funcțiune a instalației de alcalinizare din regiunea Altai.
Cu toate acestea, la începutul secolului trecut, topitoria s-a închis, ruinele acesteia rămânând mărturia unui trecut glorios.
Ilieș Florin, fost minier, spune că mineritul era un loc de muncă de bază. „Era destul de greu, dar era o meserie din care câștigai, îți permitea să lucrezi și soția să stea acasă să aibă grijă de copii. Veneau oameni și din alte părți ale țării și se stabileau în Cavnic pentru a lucra la mină”.
Arpad Longaver, fost subinginer miner, ne spune că orașul Cavnic a devenit un important centru minier în Europa. „Mina a fost un loc de muncă sigur pentru oamenii din Cavnic și nu numai. Era o mină profitabilă. Se lucra în 3 schimburi, însă prin 2005, orașul a suferit un puternic impact economic când s-a închis mineritul, iar majoritatea localnicilor au rămas fără loc de muncă. Acum, principala activitate este turismul.”
Talida Medve