Cinci maramureșeni talentați au înființat Grupul „Coconii de pe sate”: „Dragostea pentru tradiții și folclor este liantul nostru” - 7 ore în urmă
Se anunță o mișcare care ar putea schimba echilibrul de putere în România - 8 ore în urmă
Concert special de muzică, emoție și recunoștință de Ziua Femeii la Budești - 9 ore în urmă
Donald Trump, cel mai iubit politician în Rusia? - 10 ore în urmă
O iarnă plină de realizări pentru Filosofia băimăreană și urmează o primăvară plină de evenimente - 11 ore în urmă
Unitatea canină Salvamont Borșa, formată din Athos și Andreica Nicoară, participă la Conferința europeană a salvatorilor pe pârtiile de schi - 11 ore în urmă
„Rugăciune și cântare în Postul Mare”: Concurs online de pricesne organizat în Episcopia Maramureșului și Sătmarului - 11 ore în urmă
Elevii din Săcălășeni la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare - 12 ore în urmă
Întâlnire a Cenaclului Scriitorilor din Maramureș – 8 martie 2025 - 14 ore în urmă
Reabilitarea Bibliotecii Municipale „Laurențiu Ulici” din Sighetu Marmației - 15 ore în urmă
Ieșirea la arat, obiceiuri și credințe din satele maramureșene
E primăvară, iar în satele maramureșene munca a reînceput. De fapt, aceasta nu se termină niciodată, însă activitățile în agricultură s-au reluat mai intens.
Centrul Culturii Tradiționale Maramureș – Corina Isabella Csiszár – ne prezintă azi câteva informații despre ieșirea la arat și obiceiuri legate de această muncă.
Obiceiurile legate de aceste munci agricole au o semnificație augurală, dată fiind importanța categoriilor de primul și de început în mentalitatea tradițională. Scopul lor inițial era unul magic de a invoca bunăvoința și protecția forțelor malefice, despre care se credea că guvernează lumea chtoniană și vegetală.
„După ce ai pus totul în car, să puné pă o tavă jar și tămâie, cu care să-nconjura căruța. Când ieșau boii treceau păstă lanț. În spate să arunca o găleată cu apă să rodească tăt câmpu. Sub plug să puné o cană cu grâu și busuioc. Vitele să unjeu cu usturoi între coarne și sub picioare să nu tragă șerpii la ele, că fug de usturoi” (Costeni, Lăpuș).
„Când seamână bărbatu’ îi cu capu’ gol. Să-ntoarce spre răsărit, când zice rugăciunea şi face cruce. Seamână din sac alb şi în haine curate şi albe, ceea ce ne dezvăluie că operaţiile agrare stau sub semnul unor acte de purificare” (Cupșeni)
Când ieşea la plug şi la noi era aşă: stropeai cu agheazmă. Când se prindeau boii la jug, se punea tămâie şi un hârb cu foc, ducea adiasmă şi afuma boii şi plugu’ aşa roată. Şi când mergea la semănat, arunca pălăria jos şi zicea o rugăciune şi făcea o cruce. Când mergi prima dată la plug, când scoţi prima dată calu’, atunci se tămâiează grajdul, calul şi carul. Meri pă lângă car şi-l înconjori, cu tămâie şi cu jar. Că se zice că dacă nu să tămâiază animalu’ şi nu dai cu agheazmă, înseamnă că spurci câmpu’. Primăvara n-ai voie să treci pe sub ruda carului, pe vremea plugăritului. Seamână doar bărbaţii şi trebuie să fie cu capul descoperit, să-şi dea jos clopu’. Se spune că dacă vine la mălai cu capu’ acoperit, face mălaiul ciumăhai, un fel de tăciune (Lăpuș) – Corina Isabella Csiszár, „Obiceiuri din Țara Lăpușului”, Editura Ethnologica, 2022.
Foto: Felician Săteanu