La Borșa va avea loc un simpozion dedicat marelui etnolog Nicoară Timiș - 30 minute în urmă
Cele 600 de morminte evreiești aflate în Târgu Lăpuș dovedesc trecerea şi viaţa lor pe aceste meleaguri - 53 minute în urmă
Victor Ponta și alegerile prezidențiale - 2 ore în urmă
Papa Francisc aduce o propunere îndrăzneață - 2 ore în urmă
Postfață sau despre mesajele maestrului Tiberiu Alexa - 5 ore în urmă
Istoria brandului de tricouri Gildan: de la origini în anii ‘90 până în zilele noastre - 5 ore în urmă
Auschwitz-Birkenau: 80 de ani de la eliberare - 8 ore în urmă
Parohia Ortodoxă Săcălășeni, activitate socială și filantropică bogată în anul 2024 - 8 ore în urmă
Poliția olandeză pe urmele hoților de artă - 8 ore în urmă
La mulți ani, maestre Florin Piersic! - 9 ore în urmă
La Bozânta Mare s-a cusut, croșetat, tors, împletit, iar apoi s-a povestit și cântat la lumina slabă a lompașului
Sâmbătă seara, 30 martie, Căminul Cultural din Bozânta Mare a găzduit evenimentul „Bozânta Mare – memoria unui loc numit ACASĂ”.
S-a vorbit despre tradițiile și obiceiurile de peste an, iar lucrul de mână s-a împletit cu bucuria de a fi împreună. Totodată, fiind în Postul Mare, participanții au cântat pricesne.
Bineînțeles, nu au lipsit nici bucatele tradiționale, pregătite de post de această dată – cureti umplut cu ptitoi (sarmale de post), laște cu cureti (paste cu varză), turtă de mălai, mazăre frecată pârgălită cu ceapă (fasole bătută cu ceapă caramelizată), pancove ș.a.
Mai multe despre acest eveniment ne povestește Diana Denisa Țicală din cadrul Centrului Culturii Tradiționale Maramureș:
„Final de martie în Țara Chioarului, povești la ceas de seară în Bozânta Mare. Cu toate că vremea șezătorilor de odinioară se încheia la începutul Postului Mare lucru nici atunci și nici acum nu încetează. Cămeșile noi pentru Paști ori fundurile pentru coșerci se pregăteau cu precădere în perioada Postului Mare de către fiecare femeie în propria gospodăriei mai pe ascuns, ori în cercuri mai restranse, pentru a avea modele unicat.
Femeile coseau cu mare drag, recunoștință și respect pentru tradiție și portul străbun. S-a cusut, croșetat, tors, împletit și apoi s-a povestit la lumina slabă a lompașului. De la Joimăniță și Marțole la povestea Socului, copacul blestemat a locului. În comunitatea lor, se crede că în rădăcina socului își are locașul însuși necuratul și din acest motiv nu este bine să îi scoți rădăcina din pământ chiar dacă îl tai. Acela care îndraznește să-i tulbure locașul este blestemat să-și piardă un membru din familie sau un apropiat fapt ce s-a și întamplat relatându-ne întlâmpări din memoria colectivă.
Felicitări doamnei Mirela Badea și ceilalți co-organizatorii dar și implicarea gazdelor care au pregătit cele mai gustoase bucate tradiționale de post, iar părintele împreună cu localnicii ne-au dus mai aproape de Dumnezeu prin pricesnele și cântările specifice acestei perioade”.
Au fost momente cu adevărat frumoase, menite să apropie oamenii!
L.C.H.
Foto: Sorin Suiogan