În ultima perioadă, am observat că în numeroase localități maramureșene se încearcă reînvierea tradițiilor și obiceiurilor. E un lucru care ne bucură mult, foarte benefic pentru comunitate și generația tânără.
De exemplu, chiar în această sâmbătă, 10 februarie, de la ora 17.00, la Căminul Cultural din Coaș se va desfășura o șezătoare. Nu e primul eveniment de acest fel în localitate, șezătoarea organizându-se și în anii trecuți. De asemenea, în a doua zi de Crăciun s-a organizat Verjel. A fost muzică, voie bună și socializare, așa ca pe vremuri.
Printre localnicii implicați în organizarea acestor frumoase evenimente se numără și prof. Maria Elena Opriș, directorul școlii din Coaș.
„Noi am mai organizat șezătoare și în alți ani. La școală fac mai des cu elevii astfel de activități. Încerc cât de cât să le dezvolt și abilitățile acestea practice, să știe măcar să-și coase un nasture. În plus, trebuie să ne cunoaștem tradițiile, să știe cum e costumul popular. Majoritatea copiilor de la școală au deja costume populare. În sat există aproape în fiecare familie costume pentru fiecare generație acolo unde a existat preocupare pentru păstrarea lor, dar și costume noi, făcute din dorința de a duce mai departe frumusețea portului.
Am organizat recent și Verjel. Sunt mai multe obiceiuri tradiționale pe care am încercat să le readucem și în atenția tinerilor, iar cei de generația noastră și mai în vârstă să trăim cu plăcere emoțiile petrecutului împreună în comunitate. Pentru că asta era viața satului înainte.
La șezătoarea de sâmbătă vor participa copiii de la școală, avem și un program cu grădinița și sper să fie cât mai mulți participanți din comunitate. Am invitat-o și pe doamna prof. univ. Delia Suiogan de la Centrul Univeristar Nord Baia Mare cu studenții de la Etnologie. Merg mult pe teren și sunt interesați de actualitatea fenomenului tradițional. Pentru că ce facem noi cu copiii este o repunere în scenă, dar ce se va petrece în sală e actualitatea. Vor veni femeile care fac lucru de mână, pentru că la noi încă se coase”, a declarat prof. Maria Elena Opriș.
De asemenea, pe pagina sa de Facebook, doamna profesoară postează des despre oamenii satului și ocupațiile lor. Este un proiect de suflet al dânsei. Multe dintre cele scrise le-a trăit, iar altele sunt povestite de bunica sa.
Chiar zilele trecute, a scris despre socăcițe și rolul lor în viața satului. Redăm textul integral:
Coaș – oameni și ocupații (V)
„Socăcitul” era una dintre ocupaţiile feminine foarte apreciate şi absolut necesare la nunţi, botezuri sau înmormântări. Dintre socăcițele noastre amintim pe: Ludovica de la biserică, Măria Găvrila Iulichii, Clăriţa de la bold, Zina Pavălu Pintii, Sindrina din vale, Lucreţia Borcutului, Cătiţa pocăitului din Poduri, Lucreţia Marchiş, Leontina Costanu Mocanii şi mai recent, Măria Găvrila Miron (a Suciului), Măria Gheorghea Diacului şi Iulica Radului. Era o mare responsabilitate pe care femeile acestea și-o asumau, atât față de cei care apelau la serviciile lor cat si pentru cei ce se înfruptau din bucate și se întreceau care mai de care să facă mâncarea mai bună. Am avut privilegiul sa le fiu in preajmă unora, mergând „la ajutat” la diverse evenimente si le mulțumesc celor de la care am învățat mici secrete ale bucătăriei: moașa Clărița de la bold, Lucreția Marchiș (tânăra), Măria Găvrila Miron,Iulica Radului.
Când evenimentele au inceput a căpăta amploare,prin numărul mare de invitați si diversificarea meniului au apărut si bucătari: în zonă era cunoscut Ion din Vad care a coordonat multe nunți și la noi in sat (chiar și nunta mea, în 1995). El gătea pentru nuntă, dar tot era nevoie de o socăciță care sa pregătească mâncare pentru femeile care veneau „la ajutat” . În cazul meu, socăciță trebuia să fie Măria Găvrila Miron, dar pentru ca a intervenit ceva, prietena mea de-o viață, Mariana din Stoica, a preluat această misiune. Și dacă tot m-a adus povestea aici, trebuie sa vă spun ca Mariana e fiica unei alte socăcițe vestite din hotarul Coașului: Aurica din Stoica.
Nu pot să nu o amintesc pe Lili Conț, din generația mai tânără de bucătărese care a adus un suflu nou în bucătăria satului, combinând rețetele vechi cu elemente noi, a scris profesoara din Coaș.
Felicitări tuturor celor implicați în aceste activități menite să aducă bucurie, armonie și frumusețe în lumea satului!
Lavinia-Codruța HERMAN
