De Ziua Culturii Naționale – despre oameni ce dau universalitate culturii noastre… și Maramureșului - 14 ore în urmă
„Mihai Eminescu și vocația enciclopedismului”, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare - 14 ore în urmă
Ansamblul „Transilvania” vă invită la trei concerte extraordinare de folclor și artă; Ce artiști sunt invitați - 15 ore în urmă
Ziua Culturii Naționale a fost marcată la bustul poetului Mihai Eminescu din Sighetu Marmației - 15 ore în urmă
Editorialul de miercuri: Perioada medievală băispreană - 19 ore în urmă
Respect și credință pentru munți și izvoare la Băiuț - în urmă
Colegiul „Vasile Lucaciu” găzduiește competiția Maramu’ Division din cadrul campionatului Blue Horizon Championship - în urmă
Câți vizitatori a avut Planetariul Baia Mare în 2024 - în urmă
La Sighetu Marmației s-a organizat atelierul „Eminescu – Arhitectul viziunilor de lider” - în urmă
Public numeros la lansarea noilor numere ale revistei de patrimoniu cultural „Memoria Ethnologica”; Elevii Școlii Populare de Artă au oferit și mai multă culoare evenimentului - în urmă
Legenda florii Sângele voinicului
Sângele voinicului este o raritate floristică a țării noastre. Florile sunt mici, roșii-purpuriu-negricioase, dispuse la capătul unei tulpini de 8 – 20 cm. Floarea poate avea o culoare roșu-purpuriu, Nigritella nigra sau Orhideea neagră de vanilie dar o poți întălni și în nuanțe mai trandafirii, Nigritella rubra. Frunzele sunt înguste, de formă alungită. Sângele voinicului este întâlnită pe pajiștile alpine, pe brânele abrupte și acoperite cu iarbă, ori printre stâncării însorite sau în fânețele înalte. Sângele voinicului este o plantă monument al naturii și este ocrotită prin lege.
O poveste populară spune că a fost odată un voinic viteaz care s-ar fi îndrăgostit de o fată frumoasă de pe plaiurile carpatine. Dar când acesta a vrut să o ceară de soție, un balaur cu șapte capete ar fi furat-o. Atunci voinicul a plecat în căutarea balaurului care trăia într-o grotă întunecată din adâncul munților. Voinicul l-a provocat pe balaur la o bătălie, la lumina soarelui, pe o pajiște mare unde erau multe flori, dar fără culoare. În încăierare balaurul l-a rănit pe voinic, iar sângele acestuia a căzut peste florile fără culoare, dându-le o nuanță purpurie. De atunci frumoasa floare s-a numit sângele voinicului.
Datorită rarității sale dar și a frumuseții, floarea de sângele voinicului este utilizată în scopuri ornamentale în amenajările peisagiste.
Lăcrimioara ZOTA
,