Nicolae Noica este un inginer constructor român, profesor universitar, fost ministru al Lucrarilor Publice si Amenajării Teritoriului, membru de onoare al Academiei Române și actualmente Director al Bibliotecii Academiei Române.
Azi, 7 iulie, este ziua sa de naștere, iar cu acest prilej Preasfințitul Părinte Episcop Iustin îi tramsmite un mesaj. Îl redăm integral:
Profesorul Ing. Acad. Nicolae Noica – Bărbat de stat, intelectual erudit și înțelept al Națiunii Române și fiu credincios al Bisericii Ortodoxe Strămoșești
– 80 –
L-am cunoscut pe Ministrul Nicolae Noica la Mănăstirea noastră de suflet, Rohia, în 1997, an în care în calitate de membru în guvernul României, ca Ministru al Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului (MLPAT) a vizitat Maramureșul și acest așezământ monahal important.
Eu eram tânăr Arhiereu-Vicar (36 de ani), ajutor și colaborator al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Iustinian al Maramureșului și Sătmarului și stareț al Mănăstirii, funcție pe care am îndeplinit-o încă cinci ani de la alegerea și hirotonia mea întru arhiereu în 17 aprilie 1994, la Rohia.
În 28 mai 1996, în ziua de naștere a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Iustinian, după ce viețuitorii mănăstirii au desfăcut vechea biserică, care avusese o existență de 70 de ani și era obosită de vremuri, am așezat pe același loc sfânt, ales de Dumnezeu, piatra de temelie pentru un proiect necesar și unic, noua biserică de zid a acestui așezământ monahal de o importanță colosală pentru cultură și spiritualitate și pentru ortodoxia românească, dacă ne gândim că l-a cucerit prin frumusețe și simplitate pe marele poet Ioan Alexandru și apoi definitiv pe marele cărturar Nicolae Steinhardt, convertit la Ortodoxie prin botezul creștin primit în penitenciarul de la Jilava în 1960.
Când a ajuns ministrul Noica la Rohia proiectul construirii noii biserici era în plină desfășurare, Paraclisul de la primul nivel fiind în faza finisajelor pentru a se putea ține slujbele zilnice până la terminarea bisericii mari. Ca inginer de profesie și unul cu cea mai înaltă pregătire și competență, și-a dat seama de complexitatea proiectului și gradul ridicat de dificultate în realizarea lui, presupunând o susținere financiară amplă.
Însoțit de doamna Maria, o ardeleancă neaoșă, de mare frumusețe și noblețe sufletească și fizică, după ce a vizitat șantierul noii construcții, ne-a îndemnat să facem documentele și să solicităm un ajutor, care a și venit la momentul potrivit, fiind primul sprijin financiar primit vreodată de la Guvernul României, Rohia fiind considerată prin primirea fostului deținut politic Nicolae Steinhardt în obștea ei, o mănăstire în rezistență față de regimul comunist și deci pedepsită pentru aceasta, nebeneficind de niciun sprijin de la culte vreodată, în afară de contribuțiile salariale a câtorva viețuitori.
Așa s-a înfiripat relația noastră și a devenit prietenie între doi oameni cu responsabilități în bunul mers al Țării și Bisericii. A rămas un admirator și prieten al Rohiei și apropiat al obștii și părinților de la Rohia!
Apoi, în vara anului 1999, după ce în mai multe rânduri a vizitat Rohia, a văzut ce lipsește.
Marea deschidere a Rohiei, ca centrul de cultură și spiritualitate prin Nicolae Steinhardt, avea nevoie să fie conectată la infrastructura națională printr-un drum de acces modern. Așa a început, în urma discuțiilor și a deciziilor luate cu autoritățile județene de atunci și cele locale, asfaltarea și modernizarea drumului de acces la mănăstire, în lungime de 1.5 km, care a fost dat în folosință în șase luni de la începerea lucrărilor, mai exact în toamna anului 1999.
Repet un lucru pe care l-am spus de mai multe ori, domnul ministru, Nicolae Noica, a evaluat exact rolul Rohiei în primirea lui Nicolae Steinhardt, curajul de care a dat dovadă în timpul comunismului, iar familia Noica are în arborele genealogic și pe filozoful Constantin Noica, unchiul dinspre tată al ministrului Noica, numit de Nicolae Steinhardt – „îngerul său păzitor”, care a descoperit „schitul liniștit” de la Rohia în 1973 și apoi i l-a recomandat ucenicului său, Nicolae Steinhardt, prin întâlnirea pe care a avut-o cu Episcopul Iustinian la Cluj și la care l-a trimis apoi pe Nicolae Steinhardt. Așa a început frumoasa poveste de dragoste dintre Nicolae Steinhardt, monahul cărturar, și Rohia, logodnica preaiubită.
Nu pot și nu am voie să uit o altă intervenție esențială a ministrului Nicolae Noica în salvarea din dezastrul în care se găsea în 1999 șantierul noii Catedrale Episcopale din Baia Mare.
Preluând și asumându-mi lucrările, din încredințarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Iustinian, la noua Catedrală Episcopală, am făcut-o și având siguranța că nu voi fi lăsat singur, ci voi fi sprijinit. Primul sprijin a venit tot din partea Ministerului Lucrărilor Publice, când domnul ministru Nicolae Noica a alocat fonduri pentru executarea dermului care era necesar pentru evacuarea apei ce se adunase ca o gârlă peste fundatiile neterminate a Catedralei. Apoi, alt sprijin substanțial a venit de la un alt membru al aceluiași Guvern, domnul Decebal Traian Remeș, sprijin cu care am adus Catedrala la cota 0.00, iar în 2003 a fost dat în folosință Paraclisul de la primul nivel al Catedralei, iar viața bisericii și rânduiala liturgică a Episcopiei a intrat în normalitate.
Deci, sunt dator cu multă recunoștință neîmpuținată și permanentă, pentru cele trei lucrări mari și importante: darea în folosință a Paraclisului de la primul nivel al bisericii de la Rohia „Sfântul Nicolae” în 1977, a Paraclisului de la primul nivel al Catedralei Episcopale din Baia Mare în 2003 și modernizarea drumului de acces la Mănăstirea Rohia.
Toate acestea sunt pietre fundamentale pentru ceea ce s-a realizat mai departe și au deschis Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului calea către ceea ce s-a împlinit impresionant și ceea ce se poate vedea astăzi ca activitate de înaltă responsabilitate în Ortodoxia din Nord Vestul României – Maramureș și Sătmar.
Nu uităm nici intervenția și finanțarea drumului de acces către Mănăstirea de suflet a Preasfințitului Părinte Timotei Sătmăreanul, Scărișoara Nouă, care a fost modernizat tot prin contribuția ministrului Nicolae Noica, cel care a văzut în fiecare așezământ monahal exact ceea ce este, un centru de promovare a culturii și spiritualității românești.
Memorialul victimelor comunismului de la Sighet îi datorează ministrului Nicolae Noica în totalitate reorganizarea, amenajarea și actualizarea înfățișării fostei închisori unde au fost exterminate elitele intelectuale culturale și religioase ale României in Clădire – muzeu, la standarde instituționale europene. S-a făcut acest lucru unic în spațiu Europei de Est care a trăit în spatele Cortinei de fier, a aduce istoria recentă din timpul comunismului, în memoria prezentă, pentru ca generațiile de azi și de mâine să vadă, să înțeleagă și să respingă ideologiile de stânga cum a fost comunismul cel care a suprimat prin prigoană și detenție grea și criminală toate elitele României, iar Sighetul a fost închisoarea în care au fost condamnate toate elitele intelectuale si bisericești ale României intrate în „zodia ciumei roșii”.
Am fost în mai multe rânduri părtaș la comemorările și simpozioanele organizate la Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet de către Alianță Civică, patronată de Ana Blandiana și Romulus Rusan, la invitația expresă a profesorului Nicolae Noica, vorbind despre cel pe care îl iubim și prețuim deopotrivă, evreul încreștinat la Jilava, Nicolae Steinhardt devenit monahul cărturar, Nicolae Delarohia.
Dând scrisului acest crâmpei de amintiri înmănuncheate într-un buchet al recunoștinței, dorim ca acum când a pășit pe treapta patriarhilor biblici cu vârsta și desăvârșita înțelepciune, să facem o plecăciune smerită în fața Excelenței Sale ca în fața unuia ce nu a făcut alegeri politice atunci când a fost în poziția de demnitate publică ca Ministru al Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului (MLPAT), ci a finanțat proiecte pe întreg teritoriul României indiferent de culoarea politică a Administrațiilor locale, înțelegând să aducă normalitate, progres și modernitate în orice localitate din România care avea dureros de multă nevoie de dezvoltare și civilizare.
Vă dorim, Domnule Ministru, ca la cei 80 de ani să mai adăugați decenii pentru că suntem convinși că Dumnezeul în care credeți, pe care îl iubiți și îl mărturisiți cu noblețea aristocratică ce vă caracterizează și vă aureolează, El însuși Vă iubește, așa precum cum Vă iubesc și Vă prețuiesc toți cei ce V-au cunoscut și au lucrat cu dumneavoastră, sau au beneficiat de îndrumarea și sprijinul dumneavoastră.
Noi maramureșenii, vă păstrăm în centrul inimii ca pe un frate mai mare și prieten unic și de nădejde prin care Dumnezeu a lucrat atât de frumos, inspirat și minunat și în această parte de țară, odată cu venirea dumneavoastră în fruntea Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, iar lucrarea lui Dumnezeu prin dumneavoastră se vede, există și rămâne pentru că a fost și este „ctitorie pentru veșnicie”.
Să rămâneți veșnic tânăr precum Țara, Neamul și Biserica Ortodoxă Strămoșească pe care le-ați slujit și încă le slujiți din poziția de demnitate publică pe care o aveți, cea de Director al Bibliotecii Academiei Române.
Întru mulți ani binecuvântați de Dumnezeu cu sănătate deplină, însoțit și ocrotit de îngerul păzitor și sfântul ocrotitor, Nicolae, al cărui nume primindu-l, l-ați onorat și umplut cu sens, înțelepciune, dărnicie și vrednicie. Amin”.
