Muzeul Etnografic, locul unde cu fiecare eveniment organizat, tradițiile devin nemuritoare

Monica Mare este directorul de muzeu care a reușit, prin activitățile organizate aici, să determine creșterea încasărilor de cinci ori. Asta doar în primul an. A reușit să facă dintr-un muzeu care părea să fie doar un „decor”, un adevărat centru cultural, interactiv. Aici, sute de copii învață an de an despre vechile tradiții pe cale de dispariție, iar adulții vin să și le reamintească.

Nu e puțin lucru să preiei o instituție de cultură precum Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Baia Mare, tocmai după un control al DNA. „În primul rând, am fost nevoită în primele luni de interimat, să pun ordine în niște lucruri care nu erau tocmai la locul lor. Fuseseră niște probleme de natură juridică și financiară în urma unor controale dispuse de DNA”, începe ea să relateze.

După ce a pus ordine în documente, în același an, a început primele activități care au inclus copii. „Venisem doar de o săptămână sau două la muzeu și a dat Doamne, Doamne, o ninsoare foarte mare. Gândindu-mă la iernile copilăriei mele pe care am trăit-o acasă în satul natal la Năpradea, în județul Sălaj, primul gând a fost: ce bine ar merge săniuța pe dealul acesta de la muzeul satului. Astfel, în primul week-end am organizat acest eveniment, foarte bine primit de către public și mediatizat în presa națională. În fiecare an de atunci, când este zăpadă, deschidem porțile muzeului și ne bucurăm de râsetele copiilor, de bucuria lor și de zilele de iarnă”, spune Monica Mare, directorul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Baia Mare.

Din simpli expozanți, în centru de cultură

Din primvara care a urmat au început o serie de activități care au făcut din muzeul satului un loc îndrăgit, acum, de băimăreni. „Încă din primăvară ne-am apucat de treabă, am făcut noul proiect de buget”, mai spune ea. „Apoi pe partea de restaurare, conservare a obiectivelor – în primul rând de arhitectură tradițională – din Muzeul satului, situația era destul de rea. A trebuit încă din primăvară să vedem care sunt urgențele și prioritățile și să începem reabilitarea acoperișurilor în primul rând, cele cu paie și cele cu draniță. În 2017 a trebuit deja să începem să rezolvăm situația”, își mai amintește ea.

Apoi a venit concursul pentru post, pe care l-a luat fără probleme. Astfel, a continuat activitățile care au transformat instituția într-un centru de cultură. Aici vizitatorii vin cu drag să participe la diferite activități.

„Pe partea educațională la fel, se simțea nevoia unei împrospătări a organigramei, a activităților, a unui proiect care să urmărească și partea educațională sau aducerea publicului în muzeu, pentru că nu prea erau mulți vizitatori. Astfel, la finalul anului 2017, când am făcut  bilanțul, ne-am dat seama că am făcut bine ce am făcut și aceasta s-a reflectat în creșterea de cinci ori, în primul an, a vânzărilor de bilete”, a mai spus directoarea muzeului.

Parteneriatele cu școli au adus sute de copii

Au urmat apoi parteneriate cu multe școli, cu care au organizat diferite ateliere. Aici, copiii învățau, de la meșteri populari sau de la femei din comunitățile sătești, despre diferite meșteșuguri sau tradiții. „Am încercat să creștem în fiecare an și să ne lărgim oferta culturală, pentru că despre asta este vorba: să aducem publicul și să înțeleagă că suntem aici pentru comunitate, să ieșim din bula aceea că noi suntem un muzeu care stăm și așteptăm să vină vizitatorii la noi. Trebuie să ieșim noi cu activități și cu proiecte înspre public și asta, încet, încet, am început să schimbăm prin parteneriate cu ONG-uri și cu instituții de profil din țară”, mai arată Monica Mare.

Astfel, mai spune ea, au început să programeze evenimente cu fiecare ocazie, din ianuarie până în decembrie. Nu a fost ratată Ziua Limbii Române, Unirea Principatelor, Mărțișorul sau Ziua Iei, dar și toate zilele importante din calendarul tradițional.

„Am început să organizăm ateliere la muzeu, care au fost foarte bine primite. Îmi amintesc că în primul an când am făcut ateliere de vacanță vara, dar și cele din timpul anului școlar, am avut undeva la 800 de copii în două luni. Nu mai făceam față solicitărilor. De Paști am încondeiat ouă, am adus meșterițe din Țara Lăpușului, care le-au arătat cum se face asta cu ceară”, mai povestește ea.

Astfel, atelierele pentru copii au dus la formarea unei generații de iubitori ai tradițiilor și ai vechilor obiceiuri.

Magiunul, moment savuros la Muzeul satului

Unul dintre cele mai așteptate evenimente ce au loc an de an la muzeu este cel al preparării magiunului. „Asta vine tot dintr-o amintire din copilări mea, când ne adunam toți nepoții la bunica împreună cu mătușile și făceau silvoiță, cum se spune la noi, și m-am gândit: de ce să nu facem și la muzeu, pentru că copiii din ziua de azi nu mai văd așa ceva. Și, într-adevăr, a fost de impact. Plus că am branduit acele borcănele și a fost o metodă de a da în dar prietenilor muzeului o amintire de la noi”, a mai arătat ea.

Un alt eveniment care este și util este cel ce adună bărbații în clacă la cosit. Satul, aflat pe un deal, are nevoie, de fapt, să fie cosit. În loc să plătească o firmă, iarba este cosită, ca odinioară, de către bărbații veniți în clacă. La urma urmei, acesta este specificul muzeului, de a păstra vechile tradiții. Claca la cosit are un mare succes, an de an, evenimentul fiind extrem de apreciat și util, în aceași timp.

Un alt eveniment care a avut mare succes a fost „Dorul pâinii de acasă”. „Am avut un eveniment în august, când este și luna Diasporei <Dorul pâinii de acasă>. A venit Măriuca Verdeș cu găzdoile din Călinești și le-a arătat copiilor – mulți veniți în vacanță la bunici din alte țări – cum se face pâinea”, mai spune ea.

Experiențe unice pentru unii copii

Momentul a fost unul savuros, iar copiii au văzut cum se făcea pâinea odinioară, la țară. Unii dintre copii au văzut pentru prima oară funingine, ceea ce a făcut ca experiența lor să fie unică. „În acest an au venit două fetițe cu părinții din Franța. Fetițele s-au murdărit cu funingine și n-au știut ce este aceea. Și tot încercau să-și dea pe față și pe frunte. O miroseau, încerau să descopere ce e și se minunau că se murdăresc”, mai relatează directoarea muzeului. „Practic, noi livrăm niște trăiri aici. Vizitatorul, copil sau adult, pleacă de la muzeu cu o trăire. Muzeele creează experiențe trecute prin suflet. Noi nu mai suntem simpli expozanți de obiecte, ci suntem centre culturale care creează experiențe de suflet pentru vizitatori”, mai explică Monica Mare.

De câțiva ani se organizează în luna februarie șezători, exact cum era pe vremea bunicilor noștri. Femei din sate, colaboratoare ale muzeului, vin și le explică tinerilor și copiilor cum era odinioară în șezătoare. Le explică și care era rolul acestui eveniment, frecvent în trecut. Aici se cunoștau fete și băieți, interacționau, se stabileau legături între ei. Între timp, fetele coseau, torceau ori făceau lucru de mână. Este de menționat că în trecut, tot ce era material textil într-o găspodărie revenea în sarcina femeii. Șezătorile erau, astfel, o îmbinare între util și plăcut.