Doctorului Victor Pop îi plăcea să povestească că se trage din marele neam al Popenilor din Săpânța. Acest nume apare consemnat în „Diplomele maramureșene” din 1482, ca unul dintre marile neamuri ale Maramureșului.
O familie nobilă, care a dat de-a lungul secolelor, bărbați de seamă.
Se naște la 22 februarie 1914, în comuna Turț din Țara Oașului, în familia preotului protopop greco-catolic, Andrei Pop și a învățătoarei, Irina, fiind unul dintre cei cinci copii.
Copilăria o petrece în diferite asezări, pe unde părinții și-au exercitat datoria: Turț, Șișești, Eriu și Negrești-Oaș. Studiile gimnaziale le face la Sighet, între 1923-1927.Termină și Facultatea de medicină și profesează mai întâi la Oradea, apoi, tot ca medic, pe mai multe fronturi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Este luat ca prizonier în Franța, stând într-un lagăr al armatei americane victorioase.
După eliberare revine în Maramureș și se stabilește la Sighet. Începe o carieră pe tărâmul medicinii infantile.
Va întemeia în anul 1947, Secția de pediatrie a Spitalului Municipal. Prin reamanajarea Hotelului „Marmația,” face și acolo o secție de pediatrie cu 118 paturi.
A fost mentorul colegului său de breaslă, dr. Anton Wirtz, în mâinile căruia a predat ștafeta.
Doctorul Victor Pop a luptat neobosit să învingă inerția maramureșencei, învățată dintotdeauna să nască acasă, cu moașa și vecinele, pentru a o duce la maternitate sau a-i interna pruncul bolnav la pediatrie. Când trebuiau bani și femeia nu avea cu ce plăti, doctorul băga mâna în buzunar.
Daca primea un obiect tradițional, o lingură de lemn, un ulcioraș sau o icoană pe sticlă, era cel mai fericit.
Iubea cu toată ființa lui arta populară maramureseană.
Ajuta financiar familiile nevoiașe cu mulți copii.
Banii nu însemnau nimic pentru el. Locuia într-o casă modestă, cu chirie. Avea mereu la el bomboane cu care servea toți copiii pe care-i întâlnea în cale. Era sever cu adulții care își neglijau atribuțiile părintești.
A câștigat la loz în plic o motoretă „Simpson,” iar la prima urcare pe șaua ei a abandonat-o, spunându-și: „motoreta asta e o pacoste, la ce bun să mă mai urc pe ea? Mai bine să o ia cineva care o poate prețui cu adevărat”!
Medicul s-a căsătorit târziu, la 62 de ani, neavând decât copiii femeii cu care a decis să-și împartă viața.
A colindat ținuturile maramureșene în căutarea valurilor tradiționale, populare autentice. A cunoscut zeci de mii de oameni care l-au apreciat și respectat. A recunoscut că a învățat multe lucruri de la țărani. Le-a pătruns sufletul, felul lor de a gândi și filosofia lor.
A colecționat multe lucruri, de la covoare și până la ceramică și icoane pe sticlă sau lemn.
Pe lângă prodigioasa activitate medico-sanitară, selectează și clasează comori de artă populară maramureșeană.
„A fost un pasionat etnograf amator, un apărător al patrimoniului cultural țărănesc.”
La spital avea deschisă o expoziție permanentă. Fiecare exponat avea povestea lui și trebuia ascultată.
Alți medici au făcut averi, el, doar o colecție de artă populară.
Activitatea doctorului Victor Pop a avut un rol esențial în îmbunătățirea îngrijirii medicale pediatrice și drastica reducere a morbidității și mortalității infantile.
A organizat simpozioane, brigăzi științifice, muncind neobosit peste 40 de ani.
A primit titlul de Medic Emerit, în anul 1973, pentru activitatea profesională deosebită, desfășurată pe tărâmul medicinii infantile.
A fost distins cu titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Sighetu Marmației, post-mortem, în anul 1997, la doi ani de la decesul acestuia.
Moare la 6 aprilie 1995, la vârsta de 81 de ani.
În fața Spitalului de pediatrie care îi poartă numele este amplasat un bust al medicului, care întâmpină la intrare pe toți cei care trec pragul instituției.
Casa, fostă muzeu în care a trăit medicul Victor Pop, are o placă de marmură cu numele acestuia. Și strada pe care a locuit îi poartă numele.
Nepotul său a scris despre el:
„A iubit oamenii, indiferent de rasă, religie, nație, sărăcie sau bogăție, s-a devotat lor până la sfârșitul vieții”.
Sursa: „100 de Personalități Maramureșene care au făcut istorie”
Lăcrimioara ZOTA
