Ioan Stegeran, primarul comunei Fărcașa, a primit distincția „Primar de 7 stele” - 8 ore în urmă
În luna martie pe scena Teatrului Baia Mare: Râs, dramă și reflecție - 12 ore în urmă
Casa Națională de Pensii Publice se modernizează - 12 ore în urmă
Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» inaugurează expoziția „Memoria naturală. Când apare invizibilul”, semnată de artistul Juan Sebastián González - 12 ore în urmă
Spectacol interactiv de știință pentru copii la SHURA Bistro Caffe - 13 ore în urmă
Codul Rutier 2025: utilizarea abuzivă a flash-urilor poate duce la sancțiuni dure - 13 ore în urmă
Atelier de litografie pentru copii în Recea - 14 ore în urmă
„Miercurea alarmelor” – exercițiu de alarmare publică; Cetățenii, sfătuți să rămână calmi - 16 ore în urmă
Mitropolitul Andrei al Clujului, Maramureșului și Sălajului aniversează 35 de ani de arhierie - 16 ore în urmă
În Culcea va avea loc spectacolul „Azi e despre tine, mama” - 16 ore în urmă
Pietrele cu suflet din Negreia – sculpturile lăsate în urmă de meșterul Gavrilă Cusco
Satul Negreia este situat la poalele muntelui Mogoșa și aparține comunei Șișești din județul Maramureș. Denumirea acestuia a fost dată de faptul că satul este așezat chiar lângă Pădurea Neagră și este atestat documentar încă din anul 1648.
Când te abați de la drumul principal al satului Șișești, luând-o către Negreia, răsare un indicator care îți va stârni curiozitatea. Acesta îți indică drumul către statuile de piatră din acest sat.
De-a lungul drumului, de la intrarea în localitate până la apariția caselor, pe partea stângă a drumului îngust care îți permite să te strecori prin sat, sunt amplasate câteva statui sculptate în pietre. Am aflat că acestea sunt pietrele cu suflet lăsate în urmă de sculptorul Gavrilă Cusco.
Gavrilă Cusco a fost un cetățean al satului Negreia care s-a remarcat și s-a făcut cunoscut prin faptul că el dădea viață unor simple pietre. De-a lungul vieții sale, el a lucrat în industria forestieră, iar pasiunea pentru sculptura în piatră o descoperise prin anii ’90, când ieșise în pensie. Dorind să fie mai aproape de rocile pe care urma să le transforme în artă, acesta s-a retras, ca un pustnic, la marginea pădurii.
Pentru a-și putea realiza lucrările, Gavrilă Cusco căuta roci care puteau fi prelucrate manual. De obicei, lucrările sale erau efectuate în tufuri vulcanice, reminiscențe ale vulcanismului local, iar când una dintre opere era finalizată, era mai întâi sfințită și apoi așezată lângă drumul ce duce către Negreia.
Din păcate, sculptorul s-a stins din viață la 86 de ani, lăsând în urmă aceste pietre cu suflet, niște figuri religioase sculptate în piatră.
Carla Ilieș