Vineri, 2 februarie 2024, Fundația Academia Civică și Fundația Corneliu Coposu, au organizat, în sala de conferințe a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, lansarea volumului lui Dan Pavel, Iuliu Maniu în jurnalul lui Corneliu Coposu. O reinterpretare a istoriei.
Au luat cuvântul: Ion Andrei Gherasim, Președinte executiv al Fundației Corneliu Coposu, conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea și Dan Pavel, autorul cărții, profesor de științe politice la Universitatea București, iar moderatorul evenimentului a fost istoricul dr. Andrea Dobeș. Cartea a apărut la Editura Fundației Academia Civică în decembrie 2023.
Din cuprins: texte foarte interesante despre rescrierea și reinterpretarea istoriei, articole preluate din publicația online a Fundației Corneliu Coposu, Sens politic (https://senspolitic.ro): „Martirul Iuliu Maniu”, „Luptele românilor pentru drepturi (în Imperiul Austro-Ungar)”, „Iuliu Maniu și salvarea Vienei”, „Împlinirile maturității”, „Aducerea pe tron a lui Carol al II-lea”, „Lupta împotriva dictaturii”, „Maniu și legionarii. Perioada Codreanu și alegerile din 1937”, „Perioda Horia Sima”, „Alungarea regelui”, „Asasinatele și decăderea statului național-legionar”, „Fatidicul război de întregire”, „Sub lupa serviciilor secrete. Maniu și comuniștii”, „Strategul scoaterii României din alianța cu Germania lui Hitler”, „Procesul Marii Trădări Naționale”, „Marea înscenare”, „Martiriul”, „Ecce homo – Corneliu Coposu”, 106 referințe bibliografice din literatura de specialitate națională și occidentală, un index de termeni și nume proprii, 29 de fotografii din arhivele Fundației Corneliu Coposu – în fotografia de copertă (realizată în decembrie 1944, la parastasul lui Nicolae Titulescu): Iuliu Maniu, „Sfinxul de la Bădăcin” (metaforă pe care i-a atribuit-o Nicolae Iorga) și Corneliu Coposu, „Seniorul” (așa cum l-a numit atât de frumos filosoful Petre Țuțea).
Având drept motto un fragment din ziaristul Nicolae Carandino, singurul din lotul de la Tămădău care a supraviețuit comunismului – Iuliu Maniu nu era obișnuit să se supună evenimentelor când aceste evenimente îi contraziceau credințele morale și politice, această carte propune de fapt o reinterpretare a istoriei naționale și o analiză a Jurnalului interzis. Povestea acestuia este una fascinantă. Prin ce miracol al destinului, valiza cu documente, printre care și Jurnalul lui Corneliu Coposu, dată spre păstrare lui Ion Dumitru zis Vagonel, n-a fost descoperită de poliția politică comunistă (Securitatea)? Jurnalul interzis a fost recuperat abia în 1993 și a văzut lumina tiparului în 2014 la Editura Vremea, în ediția îngrijită de Doina Alexandru.
Cu o limpezime debordantă a gândurilor, Dan Pavel ne anunță de la început că Jurnalul lui Corneliu Coposu (relatarea din Jurnalul interzis debutează în 1936, când secretarul particular al „Președintelui” avea 22 de ani, și se sfârșește în 1947, la 33 de ani) este o istorie complementară și alternativă a lui Iuliu Maniu, în momentele sale publice, private, intime, confidențiale, secrete, bazată pe mărturii directe, pe deplină încredere în sălăjanul născut la Bobota, la 31 de km de Bădăcin. Cînd scrii despre propriile gânduri, tocmai în procesul de consemnare în scris a gândurilor se petrec anumite metamorfoze, apar noi gânduri, anumite concluzii suplimentare, sunt adăugate nuanțe și detalii. În preajma principalului actor politic român de secol XX, învățăcelul Coposu dezvoltă un proces de învățare și de reînvățare. La școala politică cu un singur maestru și un singur discipol sunt tratate teme precum: predilecția în sistemul românesc de guvernare a sindromului „mâna de fier”, reconstituirea contextului „procesului din Dealul Spirii” (cu cele trei categorii distincte de fapte, acuzați și acuzații), raportul de forțe dintre serviciile secrete și profilul politicianului (magistral este demontat mitul potrivit căruia Iuliu Maniu ar fi fost agent britanic SOE) sau opțiunea democrată, bazată pe libertate și respectarea drepturilor omului, în detrimentul oricărei forme de autoritarism sau totalitarism.
Pornind de la premisa că noile abordări ale istoriei nu mai sunt de multă vreme monopolul istoriografiei, se impune revizuirea istoriei naționale: Iuliu Maniu nu a fost un politician perfect; el trebuie privit și judecat din perspectiva integrală a existenței sale tragice; a fost un martir (martirii nu pot fi comparați cu oamenii obișnuiți); comuniștii l-au transformat pe Iuliu Maniu în martir în momentul în care au înscenat „procesul-spectacol” început pe 25 octombrie 1947. De fapt, Iuliu Maniu a fost de două ori victimă a comunismului: pe de o parte, o victimă fizică, sfârșind ân pușcăria de tristă amintire de la Sighet, dar și una morală, a istoriografiei și propagandei. Revizionismul istoric, în sens pozitiv, îi reușește în totalitate lui Dan Pavel.
În destructurarea limbajului de lemn din istoriografia comunistă, reazăm al monarhiei habsburgice și asupritor al poporului român, răzbate un Iuliu Maniu luminos, care, la 45 de ani, asigură ordinea la Viena timp de 55 de zile, în toamna anului 1918, își asumă riscuri și responsabilități în organizarea Adunării de la Alba Iulia, a Consiliului Dirigent și susținerea independenței Cehoslovaciei lui Edvard Beneš. La cele trei „greșeli istorice” realizate de Maniu: aducerea pe tron a lui Carol al II-lea sau „Restaurația carlistă”, pactul de neagresiune electorală cu legionarii din 25 noiembrie 1937 (la care au aderat Gh. I. Brătianu, C-tin Argetoianu, I. Flueraș și dr. W. Fiederman) și refuzul de a accepta funcția de prim-ministru la 23 august 1944, Jurnalul ne prezintă un strateg și un gânditor politic lucid care avea democrația în sânge, iar pe noi ne invită la reflecție asupra faptului că deciziile nu trebuiesc judecate în lumina deznodământului lor ulterior.
Raportul cu regimurile autoritare este decriptat în lumina teoriei celor trei valuri ale democratizării, propusă de Samuel Huntington; acolo unde a prevalat logica democratizării și liberalizării, s-a consolidat democrația, iar unde statul de drept s-a dovedit vulnerabil, democrația a slăbit. Vă las plăcerea să descoperiți la ce val al democratizării se afla planeta când în România se instala comunismul. Iar despre „Revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din August 1944”, să rememorăm faptul că Iuliu Maniu nu doar că a fost arhitectul scoaterii României din alianța cu puterile Axei, dar a fost și inițiatorul acesteia încă din 24 ianuarie 1942.
Opera de rescriere corectă a istoriei naționale se încheie cu ultima perioadă a vieții lui Iuliu Maniu, pardoxal cea mai glorioasă, după cum afirmă N. Carandino, colegul de celulă de la închisoarea Sighet, cel care, la „procesul-spectacol”, afirma: eu nu sunt național-țărănist, eu sunt manist.
„Dacă ar fi după mine, aș introduce în școlile românești predarea procesului Iuliu Maniu, iar nu doar la orele de istorie. În acest sens, este de mirare că scenariștii, regizorii și actorii nu se gândesc mai mult la filme și seriale de calitate, ca să nu mai vorbesc de filme documentare, despre marile personalități persecutate de comuniști, despre reprezentanții elitelor și ai marilor grupuri sociale și profesionale care au fost țintele represiunii (…) Din mai multe puncte de vedere, procesul Iuliu Maniu a fost procesul-etalon al sovietizării și comunizării României”, mărturisește Dan Pavel. O idee pe care o salut, la care mă alătur și, recunosc, mi-ar plăcea să stârnească emoții, ecouri, să pună pe gânduri și să provoace la dialog. Și, nu în ultimul rând, să pregătească și mai bine terenul pentru introducerea în învățământul liceal, începând cu anul școlar 2025-2026, a disciplinei obligatorii Istoria comunismului din România. În acest sens, fără îndoială, cartea lui Dan Pavel, Iuliu Maniu în jurnalul lui Corneliu Coposu. O reinterpretare a istoriei, devine lectură obligatorie pentru toți profesorii de istorie.
*** lucrarea poate fi achiziționată contra cost de la standul de carte al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighetu Marmației
Prof. Marius VOINAGHI
